Lumea va naste-n misterele ei, straine ai
iubite,
Pe toate le ingroapa in drum, paseste
inainte!
Ori piatra, ori blestem iti cinta, loveste
maru-n coapsa,
Ce-i blestemat, ispita poarta si are palma-
ntoarsa.
Profeti si zine te creeaza, din ape si
nisipuri,
Doar lut ti-i hrana, ca şi trupul, traieste
din nimicuri!
Ori calul alb, ori o meduza iti va minca
toti ochii,
Cine-ar sa zboare dintre dinsii, nu-ti va
dansa in rochii.
Ori va sa vina o icoana, pudrata cu aripi de
ingeri…?
Striveste-ti muzele-ispite si arunca-ti
glasul in plingeri!
Unde aveau lacrimi sa cada, vor înalţa
rugari la ceruri,
Deci îti ingroapa-n lut trecutul, albeşte-te-
n eteruri!
Eu cint spre tine dulce zimbet al nemuririi
mele,
Cu a ta fiinta ma impart in cioburi mii de
stele,
De-i fi un viitor aievea â€" Dumnezeu, sti-
voi, ma iarta…
Tu sacru chip, din mine musca, al tãu
suspin â€" urmasi imparta!
Iar restul n-o sa-mi pese atunci â€" razboi,
apocalipse…
Cind sti-voi ca esti inger tu, doar pentru-a
mele vise.
|
