Azi privesc ciudat intr-o oglinda a
trecutului in care regasesc un Tu singur cu
suflet entuziasmat de ideea prinderii din
zbor al altuia bucuros sa imparta cu acesta
visuri inocente. Eu-l pe care-l zaresc
stingher in coltul inferior al oglinzii imi
face semn sa zambesc…pt ca am castigat, am
dobandit mult mai mult decat mi-as fi putut
inchipui in momentul in care incepusem sa
zambim impreuna. Tu si Eu din oglinda ne
privesc acum tinandu-se de mana, asteptand
un tren cu lacrimi in ochi. Privind din
afara stiu acum ca timpul e mai slab ca
sufletul, ca sufletul nostru comun, nu cel
individual.
Imi doream atat de mult sa nu te pierd
pe drum…,sa nu renunt la tine, la prietenia
ce incepusem sa o cladim . « ceea ce e intre
noi nu trebuie mentinut. Este sau nu este,
pur si simplu. Daca este ceva atunci se
mentine singur, daca nu zboara ca orice alta
amintire. » … cat de bine imi amintesc
aceste cuvinte…cred ca « am izbandit…inchid
ochii, nu ma satur de privit »
Intinsa in acelasi pat in care acum o
palma de timp adormeam cu gandurile
impletite, traiesc azi retrospectiva unor
momente speciale, in care un vis caruia nu-i
dadeai multe sanse de supravietuire s-a
transformat intr-o realitate persoanla.
Au durut atatea clipe in care intindeam
bratul neputand sa trec de partea cealalta a
infinitului unui vis. Au durut atatea
ganduri la clipe. A durut drumul spre
ganduri.
Eu, tu, noi ne-am pierdut pe acest
drum, ne-am pierdut cu fiecare zi. Acum
suntem pe cale sa ne pierdem in ziua de
maine…si doare, nu fericirea ta, ci regretul
neputintei mele, distanta ce nu ne-a permis
mai mult de un pumn de clipe sa fim fericiti
amandoi, impreuna…ca eu sunt aici si tu
acolo.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nimeni nu poate zice ca nu ai talent.imi incanti sufletul cu scrierile tale.
...Am venit!... sa-ti spun ca stii sa spui foarte frumos CEVA. Poate iti mai amintesti de acest loc, si mai lasi un semn al trecerii tale... Si noi te asteptam!
