Cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt cuvânt
cuvânt.
Aceasta a fost o introducere de cuvinte.
Mai tarziu o sa-mi fie rãu pt ca totul e
închis: uşa, eu, el, gandurile si aerul
dintre noi. Doarme.
Oare ce vrea?
Intind bratul si ii ating coapsa, e rece.
Oare ma asteapta?
Acum e mai tarziu si intr-adevar mi-e rau.
Mi-e rau de teama, mi-e rau de neputinta, mi-
e rau de nelinistea cu care eu il privesc si
el nu ma vede.
Mai târziu am sa vãrs pentru ca toate sunt
in continuare închise.
Trezeşte-te, mi-e rãu!!!
Oare mã aude?
Doarme in continuare. Ma intind cu spatele
lipit de spatele lui si atunci el se
trezeste, nu-mi mai e rãu pentru ca toate mã
cuprind : el, pacea si liniştea cu care eu
nu-l mai privesc dar el mã vede.
Acum e din nou mai târziu, mi-e teama de el
care tace si care isi aşterne tãcerea pe
trupul meu speriat.
Oare mã vrea?
E in continuare deasupra mea cu privirea
fixa la ochiul meu drept, încercând sa-mi
linisteasca obrazul, fruntea, gatul si sânul
drept cu buzele. Ma cuprinde o febra
cumplita in tot corpul si mi-e din ce in ce
mai frica, ceea ce ma face sa ma intreb :
Oare Eu il vreau?
Cred ca a simtit intrebarea pentru ca e din
nou intins langa mine rasufland parca mai
greoi.
Un timp confuz trece printre noi,iar eu il
simt pentru ca ochii nu vor sa se inchida,
iar sufletul nu vrea sa-mi adoarma.
Tarziul se incheie, raze de lumia patrund pe
langa perdea aratandu-mi milioanele de
firicele de praf din incaperea stramta in
care cuvintele au murit in momentul in care
noi nu ne-am spus "noapte buna".
Noi nu am murit odata cu nespusele cuvinte.
Suntem mai vii de cand imi spune ca "sunt
mica si frumoasa" si "ca are grija de mine".
Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte,
cuvinte...
Undeva la mijlocul tacerii au aparut
soaptele...usoare,calde,si intotdeauna
pentru Mine. Undeva la mijlocul nostru au
aparut visele...scurte, ciudate, si
intotdeauna despre Noi.
-Nu te vad
-te simt
- Taci!
Tacere, Tacere, Tacere, Tacere
"Desi urasc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct." (Nichita
Stanescu") .
Partea a II-a
Sa continuam…se pare ca sunt, totusi, mult…mult prea aproape ca sa ma vezi.
Se pare iluziile se destrama si imaginile cad in moloz. Priveste si tu cat de inalt te-am cladit printer randurile mele…admira-te acum in oglinda sa vezi cat e scund esti defapt.
Atat de pamantesti si de commune au fost gesturile tale incat nu vei mai putea fii niciodata "cel mai iubit dintre pamanteni".
Inger, dragul meu, poti fii incalcand chiar si legea ca ingerii au aripi, insa toata aliura ta ingereasca statea in unica aripa pe care ai reusit s-o pierzi intr-o singura noapte.Unde?! In toate locurile unde ai gresit.
Baga mana in buzunarul drept de la sacou. Cauta pe drumul tau spre mine cand ceasul batea doisprezece si eu iti cautam degetul mare. Cu siguranata multe pene te inteapa acum in gura din momentul in care mi-ai spus ca eu si restul "toatelor" nu ne deosebim cu nimic. Daca o sa mai privesti inca o (ultima) data la domnisoara ce nu stia sopteasca "nothing else marthers" o sa vezi unde ti-ai lasat ultimul pumn de pene.
Sa-ti mai spun ceva "prietene" obligatiile ti le creeaza bunul simt, respectful si sentimentele, nu cei din jur, nu noi…nici macar eu.
Ti-ai numarat penele?Sunt 368?
Poftim si scheletul, acesta ti-a cazut cand ai plecat de langa mine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
S-ar parea ca ai dreptate. Poate ca erai prea aproape. Dar m-am departat un pas si te-am simtit... Te asteptam. Poate mai multi decat crezi tu!
