Râul
Pe poteci întortocheate,
Salt grăbit cu gând la râu,
Unde-i umbră şi se-abate,
Adieri de vânt molâu.
Codru- i rai, e vis, dorinţă,
Şi-al meu cânt în el răsună,
Şi-atunci tot ce e fiinţă,
Vine şi îmi cântă-n strună.
Păsări, animale mici,
Înspre râu pornim în cântec,
Iar copacii de aici,
Ne susţin dansând din pântec.
Vocile devin mai line,
Căci se aude un murmur vag,
Da! E el … îl simt în vine,
Este râul meu cel drag.
Ce frumos prin pânza neagră,
Se zăreşte arta pură,
Oaza ce frumos încheagă,
Diamantul regelui natură.
Voluptos m-arunc în apă,
În culorile înecului mă joc,
Extazul ca pe-o nadă mă înşfacă,
Şi mă înalţă spre trăiri de foc.
Atingeri de copilă neîncepută,
Sunt ale tale unde reci,
Şi nu-i senzaţie mai plăcută,
Cînd chiar sublimul îl întreci.
Mă nasc acum încă odată,
Şi-n apa ta vreau botezat,
Căci râule, prieten fără pată,
Mereu să mor în tine am visat.
|
