Scrisoarea
Ţi-am scris iubito pentru a mia oară,
Scrisori în care dragostea ţi-o arătam,
Găsind cuvinte dulci care să nu doară,
Căci o iubire sinceră-ţi purtam.
Poeme aşezate în pagini parfumate,
Tot ce şi-ar dori o femeie am scris,
Căci clipele de tine îmi sunt legate,
Şi în al tău amor sunt prins.
Dar tu nu vrei să îmi răspunzi,
Lăsîndu-mă să ard, să mă topesc,
Fiindu-mi dor de trupul şi de ochii blînzi,
De gura-ţi după care mă sfîrşesc.
Fierbe în mine nebunaticul sînge,
Căci ştie frumoaso cît te iubesc,
Iar inima tristă amarnic mai plînge,
Şi după al tău sărut cu patimă tânjesc.
Un singur cuvânt doar să îmi scrii,
De mă adori un sfert cât te ador,
Măcar puţin la mine dacă ţii,
Te rog scrie-mi, căci sentimentele mă dor.
Prin tăcere mă goneşti din a ta viaţă,
Iar inima şi sentimentele le-ascunzi,
Şi le transformi apoi în sloi de gheaţă,
Numai ca să nu îmi răspunzi.
Zadarnic, căci am să-ţi scriu până la moarte,
Un munte de scrisori să ai la poartă,
Iar dragostea să-ţi fie căutare,
Căci ţi-ai uitat iubirea în scrisoare.
|
