Cu chipul rămas într-un ochi de apă retrasă,
Tăcut ca floarea de gheaţă din geam,
Alung din lumina unei lacrimi rămasă,
Într-un colţ de idee în care speram.
Rotunde petale de roză mă-ncântă,
În stoluri răzleţe zbor negre iubiri,
Alungate din cuib de-o copilă plăpândă,
Cu-n suflet sclipind prin doi ochi de safir.
E inima speranţei şi geneza iubirii,
Graţia nebună a unei iluzii de cuplu,
Păşind către mine păleau trandafirii,
Iar crizanteme albe roşind îşi plecau trupul.
Încet m-a pătruns privirea-i ca focul,
Şi-n suflet speranţa mi s-a aprins …
Iubirea nu moare căci ea este totul,
Şi răul în cale îi sfârşeşte învins.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
...tu ce faci cu iubirea care nu moare... daca pt tine a vrut sa moara iubitul? Ce poti face cu iubirile care nu mor?
