Umbre adînci şi mişcări efemere,
Parcurg nonşalant drumul vieţii presărat,
Cu iubire transformate în năluci şi himere,
Căci adevărul a devenit iarăşi păcat.
Tot ce a fost încă mai este,
Tot ce mai este încă n-a fost,
Sunt un erou dintr-o poveste,
A cărui isprăvi au fost fără rost.
Doar iubirea curată a fetei din vis,
Un înger timid ce se pierde cu firea,
Ca o cală plăpândă încet s-a deschis,
Arătându-mi ce înseamnă iubirea.
