Marea
Din neagra genune,
Şi-al mării talaz,
Pe alge şi spume,
Tu cazi.
Priveşti noua lume,
Şi minune îţi pare,
Te scuturi de spume,
În mare.
Păşeşti tremurând,
Pe nisipul fierbinte,
Şi frica-ţi pătrunde în gând,
Şi în minte.
Mirată te-ntrebi,
De-i lumea ta,
Căci trăita-i aici,
Cîndva .
Şi brusc ţi se-aprind,
Sentimentele-n trup,
Încet se încing,
Şi erup.
Misterul se sfarmă,
Privind noua lume,
Iar marea întoarnă,
Iar spume.
A ta fuse ţara,
Şi tot ce cuprinde,
Şi-ncet inimioara,
Se-aprinde.
Pierit-a sub ape pămîntul,
Atunci se deschise si cerul,
Rămase în urmă doar vântul,
Şi gerul.
|
