Chipul tău mintea-mi hărţuieşte,
Mă simt cumplit de straniu şi-ncurcat,
Orice idee, gând din calea lui fereşte,
Iar sentimente ce-au fost moarte au înviat.
Te văd, te simt, la fiecare pas al meu,
Eşti ca o umbră dulce ce inima-mi apasă,
Eu te alung … dar tu revii mereu,
Mult mai tentantă, splendidă şi frumoasă.
Orice ating simt că este trupu-ţi mlădios,
Dar totul într-o clipă în eter se sfarmă,
Rămâne în minte doar chipul tău frumos,
Ce mă sărută dulce şi-ncearcă să m-adoarmă.
Mă poartă într-un vis ce-l vreau realitate,
Căci este prea frumos să fie o utopie,
Şi nu ştiu cât voi mai putea să port în
spate,
Aceste sentimente ce ucid şi apoi învie.
Sunt sufocat de-al tău miraj prinţeso,
Te rog dispari sau lasă-mă să te iubesc,
Să simt a ta iubire ce mulţi n-au înţeles-o,
Şi pentru care sunt gata cu patimă să mă
jertfesc.
