Eşti asemenea unei pãsãri ce zboarã,
Spre orizonturi noi şi necunoscute,
Eşti neobositul ce dupã adevãruri se omoarã,
Şi a cãrui sentimente cu iubire sunt umplute.
Trupul şi sufletul purificate îţi sunt,
Tot ce e trist, fals, aici se estompeazã,
Imposibilul din cale-ţi dispare plângând,
Cãci iubirea din tine la înãlţimi mari
planeazã.
Cele mai desãvîrşite gânduri te stãpânesc,
Luminându-ţi mintea prin culori înmiresmate,
Trãiri paroxiste vijelios în trup îţi roiesc,
Golindu-ţi inima de purtãri necurate.
Eşti asemenea unui râu care se lasã purtat,
De o revãrsare nelumeascã, eruptã din a sa
fãpturã,
Asemeni unui val care de mal ce s-a apropiat,
Sperã ca stânca de care se sparge sã nu fie
prea durã.
Apari asemenea unui strop de rouã,
Care deşi minuscul şi lipsit de mãreţie,
Oferã frunzei o alurã nouã,
Şi din a sa morbiditate o învie.
Eşti totul pentru mine iubite,
Iar eu sunt aura ce te înconjoarã.
Iubirile noastre sunt acum infinite,
Şi prin puterea lor, tot rãul omoarã.
