Ochiul
De undeva de sus un ochi gigant priveşte,
Al omenirii trai murdar ori luminos,
Depinde pe care irisul ţinteşte,
Pe cel bogat ori cel sărăcăcios.
Privirea îndurerată trist goneşte,
Asupra traiului murdar din ţară,
Căci mulţi flămânzi ea întâlneşte,
Ce-şi plâng viaţa tristă şi amară.
Culoarea i se schimbă, pupila-i se dilată,
Vărsând cascade de lacrimi amare,
Când vede oameni ce cu disperare cată,
Un mucegai de pâine să-l aibă de mâncare.
Bătrâni suferinzi pe străzi întunecate,
Umblând acoperiţi, ruşinea s-o ascundă,
În coşuri de gunoaie îşi caută bucate,
Iar lacrimi şiroaie privirea le inundă.
Alţii mai mândri în casă flămânzesc,
Nu vor s-accepte adevărul cumplit,
Că au muncit o viaţă şi acum trăiesc,
Chemându-şi moartea care şi ea i-a părăsit.
În case sărace cu chipuri bătrâne,
Părinţi sfâşiaţi de vremuri ostile,
Se zbat zadarnic, vrând să adune,
Un ban, o pâine pentru copile,
Ce plâng sughiţând cu burtica-n durere,
Căci foamea le-apasă, le ameţeşte,
Le smulge surâsul şi a copilării-i plãcere,
Ce doar în iluzii le mai trăieşte.
Sînt străzile pline de cerşători,
Ce nu mai au puterea să trăiască,
Cu feţe mohorâte, privesc întrebători,
Când va veni şi mana cerească.
E greu, aproape de nesuportat,
Ba chiar ajunsă la capătul răbdării,
Viaţa trăită de omul sărac,
A cărui existenţă e sub semnul întrebării.
Trecând şi peste traiul luminos,
Din nou se schimbă ochiul uriaş,
Devenind perfid şi mai puţin radios,
Pierindu-i strălucirea din traiul nevoiaş.
Săgeţi de foc îi curg în loc de lacrimi,
Când vede viaţa îndestulată şi bogată,
A acestor oameni răi şi fără patimi,
Ce-a lor zgârcenie pare a fi nemăsurată.
Palate, lux, petreceri, ospeţe,
Averi colosale prin furt însuşite,
Aere de prinţi, abuzuri de impoliteţe,
Aceste sunt feţele îmbogăţite.
Privesc ironic spre semenul sărac,
Ce-i cere o fărâmă de bucurie,
Un ban de o pâine pentru copiii care zac,
Loviţi de foame cu trupu-n agonie.
Oare de ce-i aşa de altfel viaţa,
Căci toţi sunt la fel doar; oameni,
Se întreabă ochiul, învăluindu-l ceaţa,
Dar cine să îi de-a răspunsul oameni …?
|
