Eclipsă de iubire
Fiinţe zămislite din iubire,
Sortite pentru fericire,
Să nu cunoască ura şi hoţia,
Asta a vrut Tatăl şi Mesia.
Dar fiecare a făcut cum e mai rău,
Ajungând să-şi omoare semenul său,
Pentru putere, ură ori avere,
Sau mânaţi de o satanică plăcere.
Oare chiar pe toţi prezentul ne orbeşte,
Nu mai vrem să ştim că Domnul ne iubeşte,
Nu realizăm că dispare iubirea,
Că dăm de întuneric, şi-nseamnă sfârşirea ?
Am creat o lume rece, respingătoare,
Făţarnică şi trădătoare,
O lume eclipsată de iubire,
De dragoste, de pace, fericire.
Ne păstrăm iubirea-n gheaţă,
Iar inima ne e pierdută-n ceaţă,
O negură de demoni aruncată,
Ce ne-a lăsat orfani de Tată.
Aprindeţi focul iubirii aşadar,
Să topim gheaţa, să scăpăm de coşmar,
Eclipsa de iubire şi răul să-l sfârşim,
Minciuna, crima şi ura toată s-o strivim.
|
