Autor:	Gabriel ( de trofin ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Tu care te numeşti femeie

Tu care te numeşti femeie Tu care te numeşti femeie, Cu păru-n vânt şi ochi scînteie, Cu mersul coregraf şi graţios, Ce dai nuanţă cuvântului frumos, Am amuţit la a ta ştire, Că vrei să schimbi a ta menire, Să schimbi principii şi idei, Şi multe lucruri cu temei. Şi scuipi trecutul fără jenă, Renunţi la dragostea maternă, Îţi plâng copiii lângă tine, Şi-ţi fierbe sângele în vine. Dar a ta inimă e piatră, Şi vrei acum o nouă soartă, Ca lucrul de bărbat să-l faci, Chiar dacă peste obiceiuri calci. Doar de putere şi avere-ţi pasă, Şi uiţi că trebuie să fii frumoasă, Să pregăteşti copiilor bucate, Să fii totul peste toate. De ce refuzi să-ţi zică mamă, Şi faci din traiul tău o dramă? De ce schimbi dulcele tău sânge, Căci sus în cer … fecioara plânge?

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]