Suflet timid
O iubire oarbã a unui suflet timid,
Ce n-a avut curaj sã rosteascã,
Sã strige, sã urle . . . te-am iubit,
La cîtã iubire, o vorbã fireascã.
Cu ochi umezi şi suflet tremurând,
Fiind lângã tine, simţind cã mã topesc,
Vreau sã-ţi împãrtãşesc iubirea plângând,
Dar crede iubito, nu pot sã vorbesc,
Cãci nodul din gât e cît un munte,
Mã rog lui Eros sã-mi vinã-n ajutor,
Sã-l rupã, sã-l spargã, curaj sã mã inunde,
Sã-ţi pot spune iubito, cã fãrã tine mor.
Dar Eros nu-mi ascultã rugãciunea,
Rostitã pentru a nu ştiu-cîta oarã,
Sunt sfâşiat. Mã îneacã amãrãciunea,
Iubirea printre degete îmi zboarã.
Rãmân cu sufletul si inima aridã,
De amor şi iubiri mistuite,
Cãci sunt o fiinţã timidã,
A cãrui vorbe rãmân nerostite.
|
