Aşi vrea să fie un coşmar
Aşi vrea să fie un coşmar,
Un vis urât pe care să-l uităm,
Dar totul e ceva real,
Ce zi de zi noi înfruntăm.
E umbră pe pământ,
O umbră umedă şi rece,
Iar moartea umblă spumegând,
Şi suferinţă lasă unde trece.
E atât de neagră noaptea,
Până şi stelele s-au ascuns,
Şi atât de albă-i moartea,
Căci multe vieţi a strâns.
E atâta spaimă şi întuneric,
Ţi-e frică şi să mai visezi,
Viaţa-i un cadru luciferic,
Şi în speranţă nu mai crezi.
Hoţie, viol, jaf, crimă,
Au devenit o modă acum,
Teroarea de credinţă ne dezbină,
Un monstru avem de-nlăturat din drum.
Şi nu putem ucide fiara,
Decât dacă uniţi sintem,
Şi cum la icoană se topeşte ceara,
Să topim şi noi acest blestem.
|
