Timpul trece.Secunda
dupa secunda,minut dupa minut,ora dupa
ora,zi dupa zi.Si eu astept.Astept ceva,dar
nu sunt sigura ce.Simt doar ca atunci cand
momentul pe care-l astept va veni,va fi
liniste ,pace si caldura,soare,galben.Totul
va fi scaldat in raze lungi de soare,mase
fierbinti,arzatoare.
Dintr-o data aud
ceva.Televizorul s-a deschis.Incerc sa
deslusesc ceva din ce vad:mai multe culori
ce se bat pentru a-si lua locul.Isi schimba
atat de repede locul,incat ma obosesc.Nu le
inteleg si incep sa nu le mai pot
percepe.Sunt prea multe si ma pierd printre
ele.Sunt tot mai apropiate si ma sufoca.Nu
mai pot sa respir.Ma zbat,sunt tot mai
slabita.Ce e cu mine?De ce nu-mi dau drumul?
Parca imi zdrobesc trupul.
Ma trezesc in secunda
urmatoare.Parca-mi aduc aminte de ceva.Sau
nu?E vis?Cred ca nu.Pot acum sa-mi simt
trupul ,care parca abia a scapat din
lanturi.Incerc sa ma linistesc si imi culc
capul pe o perina moale.Dintr-o data simt ca
e rece,foarte rece,tot mai rece.Ma ridic
repede si vreau sa ma linistesc.Putina
muzica,poate...Da,cred ca mi-ar prinde
bine.Incepe sa rasune in toata camera o
melodie.La incep incet,apoi tot mai tare
pana ma asurzeste.Simt ca imi sparge
timpanele.Ma oboseste,vreau sa n-o mai
aud,dar parca cineva imi interzice s-o
opresc.E tot mai asurzitoare,tot mai
urata.Sunetele sunt tot mai ascutite si reci.
In urmatoarea clipa,ma
trezesc tot pe perina mea moale,dar nu mai
simt daca e rece sau nu,nu mai aud muzica,nu
mai vad culorile televizorului.A trecut.Cred
ca a trecut.Imi ridic capul de pe perina si
parca aud niste voci spunandu-mi ceva.Oare
ce?Nu pot sa aud asa de bine.Aud,dar foarte
incet.Vocile rand pe rand se sting,dar eu nu-
mi sting gandul de la ele.
Incerc sa privesc dintr-o
data in juru-mi.Totu-i neschimbat.Totul e
invechit,dar pentru mine e un nou
vechi.Parca o speranta.O speranta in trecut?
Nu inteleg.Vocile nu mai vor sa ma ajute.Au
pierit?Ce pot sa ma fac?Incerc sa-mi fac
ordine in ganduri.Ma staduiesc atat de
tare.Nu pot!Trebuie sa pot.Nu ma pot lasa
invinsa atat de usor.Dar lumea asta e
nrcunoscuta pentru mine.N-o mai stiu.Am
stiut-o poate,candva.Ma sprijin de un vechi
dulap de lemn.Ma simt foarte ametita,incep
sa delirez,sa visez.Trebuie sa-mi revin.Nu
pot sa adorm iar.Am adormit prea mult,nu-mi
face bine.Dar ochii nu ma mai asculta,se
inchid incet-incet.Bratele imi devin grele
si ma dor,ma doare si capul.Cad si totul se
invarteste cu mine.M-a invins...Dar eu tot
astept...
