Simt o mangaiere calda.Ma
intreb,oare esti tu?Nu,tu ai uitat de mult
de mine,de fiinta care a stiut sa te
asculte,sa-ti inteleaga vorbele,sa-ti
inteleaga fiinta ta muribunda.Te-ai dovedit
a fi un blestem nemuritor pentru mine.Acum
stau in fata ta si te privesc:esti tu oare
un gand,gandul nebuniei mele ce nu ma lasa
sa respir,sa pasesc fara tine in gand?Acum
chiar mi-e frica de tine;fata ta expresiva e
doar o masca a interiorului tau,mistuit de
foc si minciuni.
Mainile tale au devenit spini
ce se infig in inima mea,lasand razele de
lumina sa ma paraseasca.Esti imbracat in
alb;vrei sa ma impresionezi?Crezi ca nu stiu
ca nu esti perfect?Ti-e frica de mine,caci
calea presarata cu jale si lacrimi ma duce
la tot ceea ce inseamna perfect si pe tine
nu?Ti-e frica,stiu,dar nu ma lasi sa ma
apropii de tine.Ma indepartezi cu vorbe
grele,nu esti real,esti o inchipuire a
mea,pe care natura ar fi trebuit sa o
mistuie in foc,focul sufletului meu ce arde
tot mai tare.
Recunosc,sunt trista si simt ca
locul meu nu este aici.Poate e intr-o alta
galaxie sau un alt univers,foarte cunoscut
prin necunoscutul sau.Nu mai suport,vocile
din mintea mea incep sa vorbeasca tot mai
tare si mai tare,nu mai aud;oare nu voi mai
vedea,nu voi mai simti?Oamenii din jurul meu
incep sa se comporte ciudat;nu ma mai iubesc?
Se ascund de mine sau vor doar sa ma vada
cazand?
Mangaierea calda s-a
transformat intr-o multime de coduri,pe care
le stiu,dar nu ma lasi sa le descifrez.Ma
privesti oare sau doar ma visezi stand
inchisa intr-o camera neagra fara usi si
ferestre,incercand sa te implor sa ma lasi
sa ies,sa iau lumina-n suflet si roua pe
buze,pentru a fi pregatita sa lupt cu tine?
Oricum,sunt mai tare decat tine,deja te-am
invins.Oare fiind impotriva ta,am ajuns
chiar persoana ta?Nu,am ajuns ceva superior
tie,cu ganduri mult mai reci ca ale
tale,mult mai sumbre,mult mai multe.
Si nu esti doar tu impotriva
mea,ci e intreg universul,care vrea sa
mor.Voi supravietui,chiar daca va trebui sa
lupt cu mine insumi,cautand o cale care a
disparut demult,dar urmele ei inca mai
vorbesc.Nu vreau sa fiu rea,pentru ca urmele
deja ma pazesc cand ma intind in patul meu
rece ce ma duce la visare.Fiinta mea vrea
acum alinare si nu planset si jale.Voi
spera,poate intunericul mi se va alia si
noaptea va deveni zi.
