In frigul de afara care te lasa
fara respiratie mai isi facea loc o lumina
galben-portocalie care se revarsa peste
frunzele galbene,gata sa plece.
Simteam o mare bucurie cand o
vedeam pentru ca stiam ca-mi va incalzi
sufletul.Stand intinsa pe pat, intorcandu-
ma,vad ca lumina vie danseaza pe peretele
alb al camerei,chiar deasupra capului meu.E
foarte vie,parca-mi zambeste.Ii zambesc si
eu.Ma cufund in ea tot mai mult si inima imi
bate tot mai tare.Da ,sunt fericita,cu
adevarat fericita.Pot sa afirm in gura mare
lucrul acesta.Simt ca eu ii sunt stapana,eu
o tin legata pe albul peretelui,eu nu o las
sa plece.Sa mai stea putin!Licare atat de
frumos!Parca nu ma mai satur sa o privesc.
Nu dupa mult timp ea dispare.Ma
uit pe geam si imi dau seama ca soarele iar
ne-a parasit.S-a ascuns dupa
dealuri.Poate,cu putin noroc, o sa-mi
trimita si maine o raza.Poate mai frumoasa
ca aceasta,poate mai calda.
Stau si privesc la locul unde
lumina a pictat peretele.Inca i-a ramas o
urma pe el.Nu se mai vede nimic,nu se mai
simte nimic,dar eu o simt in inima mea.O
lumina mare,ca o faclie luminoasa,care-mi
umple sufletul.E calda si iti da un
sentiment de liniste si pace.
Deodata,totul pare mai
stralucitor,invelit intr-o lumina
puternica.Ascuns in ea stai tu si ma
privesti.Ma privesti indelung,ma
cercetezi,ma judeci.Te apropii tot mai mult
de mine,dar nu pot sa te privesc,pentru ca
lumina e prea puternica.Ma straduiesc s-o
dau la o parte si sa te admir si eu,dar e
prea greu.Ea te pazeste prea bine de mine.Te
tine infasurata in raze,te face sa
stralucesti.
Nu pot sa fac nimic,dar sunt
fericita.Stiu ca esti langa
mine,aproape,prea aproape sa te vad.Asta e
tot ce conteaza.Astept ziua cand lumina mi
te va arata, lasandu-ma si pe mine sa-i
cunosc razele.Sa te caut printre ele si sa
te gasesc...
Intr-o lumina alba...
