E dimineata.Deschid
ochii si le simt parfumul.Trandafirii rosii
din gradina, usor ofiliti,inca ma
incanta.Roua incepe sa sclipeasca in razele
stinse ale soarelui.
Un inceput de
toamna,poate nu atat de bun,dar ,oricum
inprevizibil.Poate nu stiu la ce sa ma
astept...
Oricum,ploaie va
fi.Lucrul acesta ma face fericita.O ploaie
lunga,cu stropi,cazand dintr-un cer care e
gata sa se rupa.Fac un pas inainte,avand
mare grija sa nu-l fac pe cel de-al doilea
inapoi...Ma uit in oglinda.Primul lucru care-
l fac dimineata e sa ma privesc.Oare sunt
mai frumoasa ca ieri,sau...Lasa!N-are
importanta.Ma uit la hainele aruncate pe un
scaun si nu stiu ce sa aleg din
ele.Oricum,iau ceva pe mine si ies.
Afara e frig,poate
prea frig.Increzatoare,cu un mers putin
apasat,incep sa cutreier aleile casei.Vantul
incepe sa bata,iar o ploaie de frunze
colorate incep sa cada.Incep sa-mi pierd
ochii uitandu-ma la ele.Cad si iarasi
cad.Usor,ca intr-un vis,parca ma indeamna
iar sa ma cufund in somn.Dar unul
linistit,fara primejdii,protejata chiar de
natura.E inselator,in spatele visului sta
cosmarul.Ma pandeste si asteapta clipa sa ma
sperie.Nu va veni azi,poate nici
maine...Intr-o zi va veni,oricum.
Dar nu mi-e frica de
el.Mai am inca un gram de curaj in
suflet.Trebuie sa ma avant,nu sa cad
iarasi.Unii dintre noi au mult curaj,dar nu
stiu sa-l foloseasca.Se inchid intre patru
pereti,in case mari si frumoase.N-au curaj
sa dea ochii cu lumea,parca ar fi niste
ucigasi periculosi.Oare ce gandesc ei?Ce e
in sufletul lor?N-au facut nimic si stau
inchisi,iar adevaratii ucigasi,umpla cu
zambetul pe buze, ''imprastiind''
curaj.
