nu-l mai caut pe Dumnezeu astept
sa coboare scuturandu-se de nemurire
ca de-o zeama urat mirositoare
sa-si indrepte oasele
neatent la zarva heruvimilor in alai
apoi cineva imi va despica buzele
ca pe-o rana invechita
sub care inca mai doare
in ascuns un zambet de om
e vremea sa ne ratacim ingerii
priveste-ma cum alung
cu spaima limba ce fulgera
capatul descarnat al adevãrului
departe de noi
pasageri clandestini
mereu indragostiti de plecari
miraj al unui asternut sifonat
de gamba ta arcuita spre nicaieri
