îmi rasucesc o tigarã
privind ploaia cum îsi destinde buzele
ca dupã un sãrut pasional
pipãi ferestrele învelite de cioburi
îndrãgostite femei despãrtindu-mã de noapte
pentru altã singurãtate de om
am sã te scap de tristete
îti voi scrie o scrisoare
despre cum încerc
sã te ascund de mine
încã o zi
împãturitã laolaltã cu toamna
în dormitorul ca un insectar de himere
am sã rostesc povestea efebului
cu mâinile turmentate de dor
pânã ce marginile sticloase ale ecoului
îti vor sfâsia pielea aurie a sânului
caut fragmente de zâmbet printre gunoaie
îti mângâi conturul violat de luminã
în suburbiile unui mister dezvrãjit
uneori cânt besame mucho
ai sã râzi
asa îmi închipui cã trãiesc
proiectând fantasme cu noi
oferindu-ne rom într-o tavernã
duhnind a pustiu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un poem pentru care îmi scot palaria "pentru altã singurãtate de om". Bun venit!
