Se nasc insule din lumânare
Precum tãcerea din sânul cuvântului.
Gângurim, cãutând esenţa sferei
Dar nevrednicia ne închide în puncte.
Cocorii trãdeazã stângãcia privirii,
Ferecând cu aripa lacãtul zãrii de dincolo.
Judecãtorul va ierta pãcatul pruncilor,
Condamnând la muţenia vieţii.
Resemnarea dãinuie în cercuri de sticlã
Şi numai unul se va frânge
Eliberând â€ŢEul" pribeag prin decenii
Se va descleşta atunci şi cuvântul
â€ŢSã fie!...", insule dintru luminã,
Iar copii, ne vom întoarce din nou, spre
pacat.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
imi place cum scrii si sper sa ne mai incanti si altadata. felicitari!
