La început a fost Cuvântul
iar Cuvântul era Dumnezeu.
Şi atât!Şi se plictisea datoritã
tendinţei fireşti de a concentra
expresia verbalã.
Atunci Dumnezeu a fãcut Îngerii,
frumoşi ca silabele.
Şi le-a dat Dumnezeu, îngerilor
aripi cu pene albe, pufoase
şi dese ca clipele.
A vãzut Dumnezeu cã e bine
şi s-a bucurat.
Apoi a început hãrmãlaia...
Şi era Raiul plin de pene
pufoase şi înşirate ca clipele.
S-a supãrat Dumnezeu,
a strâns toate penele
şi le-a dat foc.
A vãzut Dumnezeu cã e bine, iar
s-a bucurat şi a numit locul acela Iad
iar pe îngerii care -din curiozitate!-
şi-au ars aripile i-a numit draci.
Şi trãiau în bãtãtura lui Dumnezeu,
îngerii şi dracii şi Dumnezeu.
Îngerii fãceau lucruri îngereşti
dracii fãceau lucruri drãceşti,
iar Dumnezeu lucruri dumnezeieşti.
A vãzut Dumnezeu cã e bine
şi s-a bucurat.Şi atât!
Şi iar s-a plictisit Dumnezeu
cã prea era grea veşnicia
de atâţia îngeri şi draci
aflaţi mereu unul în vizitã la altul,
ca nişte personaje tolstoiene.
Aşa cã i-a fãcut pe toţi oameni.
Şi atât!
