eu sunt amantul vagabond mereu
ce calc pe buzele-ţi încireşate
şi mã încurc -nemernic derbedeu!-
în aurul întunecat din pãrul tãu
şi-n ochii tãi ca douã nestemate.
eu sunt -sã nu mã bei cu cana!-
fântâna ta cu apã vie
iar unda mea îţi rãcoreşte geana
şi-ţi înfioarã sânii pe sub ie.
*
ce-am sã te fur o datã, Cosânzeanã,
şi-am sã te duc în satul meu
ca sã-nţelegi şi tu ce-nseamnã
tãrâm uitat de timp şi Dumnezeu.
acolo-s oamnenii mai blânzi, mai buni
iar ploaia parcã-i de mãtase
şi sunt castele de furnici pe sub goruni
şi toate-s, Cosânzeano, mai frumoase.
în satul meu şi iarna şi furtuna
sunt dulci ca pruncul alãptat la sâni.
moşnegii povestesc la foc într-una
şi Voinicel se-ncaierã cu zmei hapsâni.
acolo sunt copacii în pãdure
mai deşi ca boabele pe un ciorchine
la fiecare pas e câte-un rug de mure
iar moartea ne-a uitat şi nu mai vine.
când te-oi fura- mai fatã- am sã te ascund
în cea mai despletitã poeniţã
unde un râu danseazã gol în prund
iar cerbii au pe coarne coroniţe.
*
şi pot sã fac acestea toate
cãci sunt amantul vagabond mereu
ce calc pe buzele-ţi încireşate
şi mã încurc -aşa sunt eu!-
în aurul întunecat din pãrul tãu.
şi de ţi se-nfioarã sânii pe sub ie.
cãnd apa crudã-ţi rãcoreşte geana
sunt eu! -fântâna ta cu apã vie-
şi nu cumva sã nu mã bei cu cana!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Placerea este de partea mea domnule Petre..:)
Sper sa avem parte de o conlucrare fericita cu toti ce care isi apleaca privirile catre frumosul drum al poeziei .
La buna vedere..:)
