Autor:	Radu Danielescu ( slav ) - [ TEATRU ]
Titlu:	BASCANII 13

SPINESCU ( altã atitudine decât la sfârşitul scenei anterioare în care a apãrut. ) Ce faci, Tolicã? PAVELESCO:- Bine, Lãmbicã...Chiar foarte bine. SPINESCU:- Ei, lasã, c-o sã-ţi treacã imediat... PAVELESCO:- Lãmbicã, de ce-ai revenit? Concretamente! Cã... SPINESCU:- ...le temps c’est de l’argent, ştiu...Am fãcut o mutare politicã genialã azi, Tolicã...Mi-a revenit inspiraţia politicã... PAVELESCO:- Într-adevãr. Partidul nostru este cel mai puternic şi ştie sã aibã grijã de... SPINESCU:- Ne, ne, ne. Las-o pe-aia. Aia a fost forţatã. De împrejurãri... Nu, am mai mutat o datã, acum o orã. Am dat şah mat. PAVELESCO:- Felicitãri! SPINESCU:- Mersi. Dar nu ştii cui...Unui vechi prieten al meu... PAVELESCO:- Şi ce mã priveşte pe mine? SPINESCU:- Ei, hai, cã eşti haios!...Å¢ie ţi-am dat şah, Tolicã...Şah şi mat! PAVELESCO:- Da? Ce-ai fãcut? Ai dat girul publicãrii vreunui articol coroziv la adresa mea?...Publicã, Lãmbicã! Sã-mi trimiţi şi mie un exemplar gratis, cã eu nu dau nici doi lei pe fiţuicile tale... SPINESCU:- A, nu! Nu sunt aşa naiv. Dacã eu, moguleţul de Moldova, nu ştiu cã în Românica publicitatea negativã nu dãuneazã imaginii, ci dimpotrivã...Nu, Tolicã, ţi-am spulberat un vis...Visul tãu de a-ţi vedea statuia în centrul oraşului nu va deveni realitate...Îmi pare rãu! PAVELESCO:- Te înşeli. Am rezolvat de dimineaţã şi ultima problemã. Vulturescu îşi retrage proiectul de hotãrâre...Marele voievod a ratat ocazia sã-şi ridice palmaresul la 35 de victorii…Statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt nu va trona în faţa Primãriei…Acolo va trona statuia unui mare om politic şi un uriaş patriot, în viaţã şi plin de forţã, nãscut pe meleagurile başcane, nimeni altul decât... SPINESCU:- Premierul ţãrii... PAVELESCO:- Exact...( Apoi. ) Cum?! Ce-ai spus? SPINESCU:- Ce-ai auzit. Când am plecat de la tine de dimineaţã simţeam cã trebuie sã fac o mutare inteligentã, sã ies din încercuire...Şi pac! Mi-a venit... PAVELESCO:- Ce ţi-a venit? Ce-ai fãcut, Lãmbicã? SPINESCU:- Te-am fãcut curios?...Am dat un telefon, atâta tot. Primului-ministru. L-am asigurat de toatã stima şi sprijinul meu în viitor. Şi i-am sugerat cã este cazul sã intre în istoria urbei unde s-a nãscut...S-a confesat cã îşi doreşte, dar nu prea ştia cum...Atunci i-am dat ideea: prin amplasarea statuii în centrul oraşului...Başcanii îl iubesc, fãrã îndoialã... PAVELESCO:- Ce-ai fãcut?! De ce, Lãmbicã? SPINESCU:- Nu suportam ideea sã-ţi vãd mutra asta nesuferitã, fie doar sub formã de statuie, de fiecare datã când ies la fereastra casei mele din centru... PAVELESCO:- Bine, mãi, Lãmbicã, dar de ce mã urãşti tu aşa mult? SPINESCU:- Nu ştii? PAVELESCO:- Nu. SPINESCU:- Nu? PAVELESCO:- Nu. SPINESCU:- Şi nu-ţi trece, aşa, prin cap? PAVELESCO:- Nu, d-aia-ntreb. SPINESCU:- Adu-ţi aminte. Clasa a patra. Concursul de traforaj... PAVELESCO:- Ei, ce-i cu el? SPINESCU:- Ce-i cu el? Ce-i cu el? Mi-ai furat mişeleşte traforajul şi te-ai lãudat cã tu l-ai fãcut...Te-au crezut pe tine, cã erai bãiatul d-nei profesoare...Şi-ai câştigat, Tolicã!... PAVELESCO:- Aia a fost demult, mãi, Lãmbicã... SPINESCU:- Dar am suferit. Eu trebuia sã câştig. Fãcusem cel mai reuşit traforaj, mã chinuisem trei zile...( Aproape îi dau lacrimile. Îşi revine ) Aşadar, distinsul nostru Premier a fost vrãjit de propunere şi a consmiţit pentru promovarea rapidã de cãtre un numãr suficient de consilieri, în frunte cu Leonid Vulturescu, a unui proiect de hotãrâre pentru amplasarea statuii sale, din bronz, mãrime naturalã, în faţa Primãriei, lângã fântâna artezianã, având şi susţinerea populaţiei, mai exact 1200 de başcani...Iar şansele de a-şi vedea proaspãtul vis împlinit bat spre sutã la sutã...Başcanu a procesat cererea şi îi va da curs favorabil, dupã alegeri... PAVELESCO:- Başcanu?! SPINESCU:- Da, finul nostru, al amândurora. Dar şi-al altora...E cel mai tare animal politic pe care l-am cunoscut...Zoon politikon. Îmi place. Încep sã-l vãd cu alţi ochi...Ca atare n-o sã-l mai ponegresc în media mea...Mai mult chiar, analizez oferta de a vinde trustul turcilor, bãieţi buni, recomandaţi şi de finul Costel...Oferta e tentantã. Şi trustul sub viitorul patronaj va putea sluji astfel puterii actuale...A! Facem o partidã? ( Scoate tãbliţa lui de şah. ) Azi mã simt în formã... PAVELESCO:- ( urlã ) Dispari! SPINESCU:- Te simt tensionat...Te las atunci. Te-am pupat. Sã-ţi lingi rãnile...Aoleu! Era sã uit de ce-am venit de fapt...Tolicã, ai ceva ce-mi aparţine... PAVELESCO:- Ce? SPINESCU:- Tolicã!...Un plic albastru... PAVELESCO:- Ha, ha! Şi crezi cã am sã ţi-l dau? SPINESCU:- Ştiu sigur cã n-ai sã mi-l dai...De bunã-voie...Aşa cã am sã te silesc... PAVELESCO:- Cum? Te bat de te zvânt, Lãmbicã... SPINESCU:- Întotdeauna ai avut o tendinţã spre violenţã... PAVELESCO:- Oricum, e o copie... SPINESCU:- Copie-necopie, dar sã stea la mine, nu la tine. ( Spinescu formeazã un numãr pe mobil. ) Alo! D-le Prim-ministru! Concordie maximã! Da, Lãmbicã la telefon... PAVELESCO ( uluit ):- Lãmbicã?! SPINESCU:- Sunt aici cu d-l senator Pavelesco. Amici, amici, pãi cum! Ne ştim de la grãdiniţã, exact...Dar în mod de neînţeles prezintã oarecare reticenţã în a-mi restitui ceva ce-mi aparţine...Vi-l dau, da! Sã trãiţi! PAVELESCO:- D-le Prim-ministru! Da, da. Mulţumesc. Da, am acţionat întocmai cum mi-aţi...Cum?! Nu, nu i l-am dat, nu aşa mi-aţi zis...Îmi ziceţi acum?...Sã nu fac nicio copie? Da, nu fac...Nici n-am fãcut...Da, nu...Nu, da. Da, i-l dau...Acum. ( Îi dã plicul, cu greu, dupã un mic joc. SPINESCU zice ”Mulţumesc, Tolicã!” )...Da, ne vedem desearã, sigur...A! Vroiam sã vã-ntreb...Ce-am auzit, c-aţi vrea sã vã amplasaţi statuia în centrul oraşului nostru? ( gest ”Nu, nu-i aşa”. Apoi ) Da?! ( Dãrâmat. Câteva secunde ) Felicitãri! O idee excelentã! Fãrã trecut şi fãrã statui de oameni mãreţi nu putem avea viitor! Desigur, meritaţi din plin. Sunteţi cel mai în mãsurã sã...Pãi bineînţeles, dacã nu dvs. atunci cine? Dacã nu acum atunci când? Dacã nu în piaţa centralã atunci unde? De pildã, v-aş sugera şi în pãrculeţul din faţa Poştei, este zonã centralã, foarte circulatã...Vreţi necesarmente în piaţa centralã, am înţeles...Sã ştiţi cã dacã aveţi probleme cu procuratul materialului pentru statuie mã ofer eu sã mã topesc... da, îmi fãcusem şi eu una, s-o pun undeva, prin curte, nu mã hotãrâsem... din bronz, da...A, deja s-a oferit d-l deputat Spinescu? Şi aţi acceptat...Bine, d-le Prim-Ministru, am înţeles...sã trãiţi! ...Da, vi-l dau! SPINESCU:- L-am primit, d-le Premier...Da, o zi minunatã vã doresc! Desearã, sigur... ( închide ) Oleacã mai pup şi iau şi ”nup”...( Se amuzã ) Chiar eram curios ce figura avea Van Gogh dupã ce şi-a tãiat urechea...Privindu-te, m-am lãmurit... PAVELESCO ( glas stins ):- Lãmbicã! SPINESCU:- Te rog, zi-mi ”d-le ministru!”...Sã mã obişnuiesc cu ideea.. PAVELESCO:- Ce?! SPINESCU:- Drept recompensã pentru superbul gest de a mã topi în favoarea sa d-l Premier mi-a oferit postul de Ministru al Educaţiei în guvern la urmãtoarea remaniere, ce se va produce dupã moţiunea de cenzurã, care e ca şi picatã...Deja pregãtesc primã mãsurã pe care o voi lua în calitatea de ministru: dispunerea unui control amplu la Başcani University, cãci pute a neregularitãţi pe-acolo...( PAVELESCO se aşeazã pe scaun. Pare sã leşine. ) Ce-i?! Tolicã! Tolicã! Nu muri, Tolicã! Tolicã!...Duşmanul meu de moarte drag, nu muri! ( Îi dã douã palme. PAVELESCO îşi revine. ) Tolicã! Ce mã bucur cã ţi-ai revenit!... PAVELESCO:- Unde sunt?! SPINESCU:- Tolicã, ce zi e azi? AVELESCO:- Vineri... SPINESCU:- Câte degete am? PAVELESCO:- Şase...( Lãmbicã e dezamãgit. ) Cinci, dobitocule...( SPINESCU îl pupã. ) Lasã-mã, ticãlosule! Ce mi-ai fãcut azi le-a întrecut pe toate...Visez de-atâţia ani sã-mi vãd statuia în centrul Başcanilor... SPINESCU:- O! Eşti bine...Ce m-ai speriat!...( Apare dinspre terasa M. SMARANDA ) E bine, e bine. Şi-a revenit, staţi liniştitã...Aveţi grijã de el, madam Smaranda!...( Priveşte ceasul. ) Am fugit. Am emisiune la SPIN TV...”Başcanii sub lupã”...Urmãriţi-mã! Voi face o schimbare de macaz magistrala... PAVELESCO:- Ticãlosul! Mişelul!... M. SMARANDA:- Iar v-aţi certat, mãi copii? Pe ce, pe timbre? C’est pas jolie! PAVELESCO:- Mamã! Suntem în anul de graţie 2010...Nu mai suntem copii...Eu şi Lãmbicã suntem parlamentari ai României, merde!... MADAM SMARANDA:- Nu mai înjura! De unde-ai învãţat? Nu cadreazã cu funcţia pe care-o ocupi, de senator al României, fiule... ( Brusc, încep sã se mişte lucrurile prin living. Lustra se bãlãngãne. ) PAVELESCO ( speriat ):- Aoleu, cutremur! Cutremur!...Mamã, nu vreau sã mor, mãmicã...( Începe sã se smiorcãie. MADAM SMARANDA îl strânge în braţe, sã-l linişteascã. Apar toţi care sunt prin camere, baie, terasã: POTERAŞ, MATILDA, BOBBY, ELENA. Privesc îngroziţi. Dupã câteva secunde mişcarea se opreşte. Rãsuflã uşuraţi...Dar pe uşa principalã intra DÄ‚NILÄ‚, ţinând în mânã capul statuii lui PAVELESCO. ) MADAM SMARANDA ( sieşi ):- Robert... DÄ‚NILÄ‚:-Unchiu...D-le senator! Dezastru...A fost cutremur...Eram în magazie, ştergeam statuia de praf, când a-nceput sã se bãlãngãne...( Lacrimi. ) N-am putut, pur şi simplu n-am putut sã opresc sinistrul...V-aţi prãbuşit şi...iatã! Visul dumneavoastrã... ( Toţi sunt sideraţi. PAVELESCO îşi ia capul în mâini. MADAM SMARANDA vine în spate, şi-l mângâie uşor. PAVELESCO se aşeazã pe scaun. Pare cã leşina. ) DÄ‚NILÄ‚ ( sare şi-i dã douã palme ):- Unchiule! Unchiule!... PAVELESCO:- Stai, mãi, nepoate, ce te-a apucat? Nu mor, stai liniştit... MATILDA:- Tolea, eşti bine? Câte degete am? ( Îi aratã mâna. ) PAVELESCO:- Ce dracu’ aveţi toţi cu arãtatul degetelor? ( Se ridicã. Clameazã ) Rodinescule, Rodinescule!...Ce material ai folosit? Å¢i-ai bãtut joc de mine...Vei suporta mânia lui Pavelesco...( Apoi, cãtre ceilalţi. Brusc, altã atitudine. ) Nu-i nimic...În ciuda tuturor obstacolelor mai mult decât evidente, Anatolie Pavelesco este un bãrbat brav...Les envieux mourrant, mais non jamais l’envie... M. SMARANDA ( traduce ):- Invidioşii vor muri, dar invidia niciodatã...Maupassant. PAVELESCO:- Moliere. M. SMARANDA:- Maupassant. PAVELESCO ( urlã ):- Am zis Moliere...( M. Smaranda face semn cã acceptã. Continuã. ) Voi reface statuia şi mai frumoasã...Şi, m-am decis, n-o mai amplasez în piaţa centralã, acolo nu e nici loc de poposit...O voi amplasa în pãrculeţul din faţa Poştei...E o zonã mult mai frumoasã...Şi ai şi d-ta, mamã, unde sã stai, pe bãncuţa... MADAM SMARANDA:- O, da, fiule...Mult mai potrivitã acolo...Îmi place tare mult pãrculeţul din fata Poştei...( Îl sãrutã. ) PAVELESCO:- Va mai dura ceva timp, probabil dupã alegeri... MADAM SMARANDA:- Nu-i nimic, am rãbdare, fiule...Dupã alegeri! ( Ca sã nu fie totul încheiat, se aude un zgomot de geam spart. Toţi se sperie. În mijlocul încãperii se rostogoleşte o rãmãşiţã de pavelã. ) PAVELESCO:- Ce-a fost asta? Merde! M. MATILDA:- Que’est que c’est ca? POTERAŞ ( şoptit; cãtre Matilda ):- Clanul Bâlbâitu! BOBBY ( ridicã obiectul cãzut, care spãrsese şi geamul ):- Pavelã... PAVELESCO:- De-a mea?! ( O studiazã ) S-a crãpat în halul ãsta? BOBBY:- Pãi prin oraş aproape peste tot e crãpatã... PAVELESCO:- Serios? Înseamnã cã trebuiesc înlocuite... BOBBY:- Aşa, unchiule!...Sã-nceapã paveliada!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]