Autor:	Radu Danielescu ( slav ) - [ TEATRU ]
Titlu:	BASCANII 12

POTERAŞ ( îşi aduce aminte ):- A! Mai vroiam sã-ţi spun ceva...Ştii cine ţine blogulugogu pe internet? MATILDA:- Ai aflat?! Ah! Spune-mi! Cine? Ai vãzut c-a scris iar de mine, cã mi-am siliconat sânii şi buzele...Impertinentul! POTERAŞ:- Am aflat, dragã...Dar ţine-te bine!...De necrezut, dar propriul meu fiu scrie despre mine cã fac braconaj!...Sau cã dau bani cu camãtã... MATILDA:- Care propriul tãu fiu?! ( Câteva clipe îl priveşte. Apoi, urlã. ) Traiane, m-ai înşelat?! Cu cine, ticãlosule? Asta nu concep...( Vrea sã dea în el. ) POTERAŞ:- Stai, dragã, propriul meu fiu şi propriul tãu fiu... MATILDA:- Cum?! Pãi eu nu-l am decât pe Bobby...ce ţi-a venit?! POTERAŞ:- La el mã refeream. MATILDA:- Nu se poate. Leşin... POTERAŞ:- Ba se poate...Şi nu mai leşina într-una...Cã scãpãm de el, nu?...Uite-l! BOBBY ( care vine de la bucãtãrie ):- Uitaţi-mã! Ştergeţi-mã din memorie...Delete!... MATILDA:- Fiule! BOBBY:- Mamã! ( Vãzând sânii. ) Mamã-mamã!...( Pune mâna scurt pe ţâţele Matildei. ) Aceasta este mama mea, dar acesta nu e pieptul care m-a alãptat... Mamã, ce dor mi-a fost de tine!... MATILDA ( bucuroasã, cãci nu se aştepta ):- Serios? BOBBY Serios. Şi era aşa plãcutã senzaţia aia de dor de mamã...De ce n-ai mai stat?...A! Tatã, sincere condoleanţe!...( Pentru cã POTERAŞ nu pricepe. ) Maşina... POTERAŞ:- A! Nu-i problemã. Oricum, am asigurare... BOBBY:- Ştiam eu...Atunci pot pretinde chiar o micã recompensã...Recunoaşte cã am talent de incendiator...Cocktail Molotov... POTERAŞ:- Tu?! Tu?!...Tembelule! ( Vrea sã-i dea o palmã. BOBBY se fereşte ) BOBBY:- Tatã, e lung braţul legii, dar pentru mine nu-i destul de lung... MATILDA:- Lasã-l, Traiane!....Ziceai cã e asiguratã... POTERAŞ:- Nu-i vorba de asta, ci de atitudine...De data asta ai sãrit calul, Bobby! BOBBY:- Aş! Mai am câteva idei interesante...Sper sã nu-ţi placã... POTERAŞ:- Matilda! Vorbeşte cu el! Ce mama lui proces-verbal!... MATILDA:- Ce sã vorbesc? POTERAŞ:- Spune-i tu! MATILDA:- Ce sã-i spun? POTERAŞ:- Sã se potoleascã, femeie...Cã ne bãga în mormânt. MATILDA:- A! Potoleşte-te, Bobby, cã ne bagi... POTERAŞ:- Nu aşa! MATILDA:- Dar cum? BOBBY:- Uitaţi ce! Pânã gãsiţi metoda optimã sã mã convingeţi sã mã las de prostii eu merg sã fac un duş...Am început sã put...A propos, m-am întrebat mereu: cuvântul ”putere” face oare parte din familia lexicalã a cuvântului ”a pute”?...Tema de gândire!...( Vrea sã meargã pe scãri ) POTERAŞ:- Gogule, mai stai un pic! ( Bobby se opreşte. ) BOBBY:- Ai zis ceva? POTERAŞ:- Nu. L-am strigat pe Gogu...De ce te-ai oprit? BOBBY:- Care Gogu? POTERAŞ:- Gogu cu blogu... MATILDA:- Bobby, am aflat... BOBBY ( aplaudã ):- Felicitãrile, copoiule!...Dar nu te împãuna, cãci eu am vrut sã afli...Mi-am dorit ieşirea din umbrã. MATILDA:- De ce, fiule, de ce?... Cu ce-am greşit? Cu ce-am greşit? Å¢i-am dat viaţã, te-am crescut, ţi-am dat bani, nu ţi-a lipsit nimic... BOBBY:- Mi-aţi dat viaţã, adevãrat. Şi vã port recunoştinţã pentru asta...M-aţi crescut? Fals, am crescut singur...Mi-aţi dat bani, adevãrat...Dar eu vroiam altceva...Sau...şi altceva? MATILDA şi POTERAŞ:- Ce? Ce, fiule? BOBBY:- Ceva ce voi nu aveţi în portofoliul de sentimente...Dragoste. Iubire. Aţi auzit de aşa ceva? Ei, asta mi-a lipsit... MATILDA:- Fiule, dar noi...te-am iubit...şi te iubim. Traiane!... POTERAŞ:- Sigur...Te-am iubit...şi te iubim...Eşti doar fiul nostru... MATILDA:- Şi îţi vom şi demonstra dragostea noastrã...Fiule, avem sã-ţi dãm o veste minunatã...I-o dai tu sau eu? POTERAŞ:- Dã-i-o tu!...Sau, las, cã i-o dau eu...Sau nu, dã-i-o tu! BOBBY:- Ia, s-aud...Chiar m-aţi fãcut curios...Cam ce înţelegeţi prin ”veste minunatã”... MATILDA:- Am aranjat sã-ţi continui studiile în strãinãtate... BOBBY:- În strãinãtate? Unde? POTERAŞ:- În Franţa. MATILDA( în acelaşi timp ):- În Anglia... POTERAŞ:- Sau în Germania. MATILDA ( în acelaşi timp ):- Sau în Italia...De fapt, în ce ţarã îţi doreşti? BOBBY:- O, ce veste minunatã! ( Cei doi sunt fericiţi. ) Super. Vreau în...Inguşetia. E în strãinãtate, nu?...Sau mãcar în Tadjikistan. MATILDA:- Nu, nu mai suport...Nu mai suport...( Pare sã renunţe. ) BOBBY:- Aţi gãsit, în sfârşit, modalitatea sã scãpaţi de mine?...V-a luat ceva timp... POTERAŞ:- Fiule, vrem sã studiezi într-o ţarã cu tradiţie universitarã...Sã obţii o pregãtire profesionalã deosebitã...Sã ajungi şi tu cineva... BOBBY:- Dar poate eu îmi doresc din tot sufletul sã ajung un nimeni...( Pare sã renunţe şi POTERAŞ. Dar, surprizã ) Bine, bine, iubiţii mei pãrinţi. Unui asemenea gest trebuie sã-i rãspund pe mãsurã...M-am gândit...Accept. ( Cei doi sunt bucuroşi. ) Am obosit sã mã rãzboiesc cu voi...Vreau sã trec în altã etapã a vieţii...Şi sã ştiţi cã aleg Italia... MATILDA:- Italia? Da, frumoasã ţarã.. POTERAŞ:- Şi cu tradiţie universitarã... BOBBY:- Numai cã o sã plãtiţi nu o singurã bursã, ci douã... POTERAŞ:- Douã? BOBBY:- Da. Douã burse la Roma, dintre care una de design vestimentar, de un an de zile... POTERAŞ:- Bine, fiule... MATILDA:- Eşti îndrãgostit? BOBBY:- Da. Vrei sã ştii de cine? De Elena. Din Troieni... MATILDA:- Care?... ( Apare ELENA, dinspre bucãtãrie. ) BOBBY:- De ea. MATILDA:- Leşin...Leşin... POTERAŞ:- Nu leşina, Matilda! MATILDA ( îşi revine ):- Bine, nu leşin... BOBBY:- Deal? ( Ridicã sã batã palma.) POTERAŞ:- Deal, fiule. MATILDA:- Deal, fiule. BOBBY:- Ela, le-am spus... ELENA:- Madam, îmi pare rãu... MATILDA:- Lasã, drãguţo, nu cred cã-ţi pare chiar aşa rãu... ELENA:- Ba da, îmi pare...N-am vrut, dar...s-a-ntâmplat. MATILDA:- Lasã, drãguţo, înţelegem...Şi noi am fost tineri cândva...Mi s-a-ntâmplat şi mie poate... ELENA:- Aţi ars şi dvs. puiul? MATILDA:- Auzi, nu fi nesimţitã! E alegerea ta, fiule...Dacã îţi place ţãranca asta vulgarã... ( BOBBY râde cu lacrimi. ) ELENA:- Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? Ce-am zis? BOBBY:- Å¢i-am zis eu cã mi-a şoptit o pãsãricã cã vei ajunge la Roma, la cursul ãla?...Dar ai obligaţia sã te-ntorci apoi în ţarã…România are nevoie de designeri vestimentari de valoare…( O ia spre terasã. ) MATILDA ( cãtre Poteraş ):- Ai auzit-o, dragã? Aţi ars şi dvs. puiul?...Ah! POTERAŞ:- Nu te mai enerva...Nu-ţi face bine la...operaţie. ( Arata la sâni. ) MATILDA:- Ce ştii tu despre operaţia mea? ( Se aşeazã şi îşi aprinde o ţigarã. ) POTERAŞ:- Vãd cã îţi intri în rol...Å¢ine-o tot aşa... ( Merge la etaj, spre camera lui. Revine pe uşa principalã PAVELESCO. ) PAVELESCO:- Tilduţa!...Iar nu ţi-s boii la domiciliu?... MATILDA ( nervoasã ):- Tolea, te rog! Lasã-mã! ( Intrã SPINESCU pe uşã. ) SPINESCU - Concordie maximã! Doamna pro-rector! Stima noastrã şi mândria...Viitorimea Moldovei e pe mâini bune, n-avem emoţii...Mai ales de-acum când...Oho, ce bust! Ştiu, ştiu, de bustibus non discutandum... ( Se referã la bust. ) PAVELESCO:- Nu fi nesimţit, Lãmbicã! Nu te caracterizeazã. Tu eşti mişel, nu nesimţit... SPINESCU - Ai dreptate aici. Chiar de-asta am venit, sã-mi valorific calitãţile... PAVELESCO:- Tilduţa, lasã-ne, te rog, singuri un pic! ( MATILDA intrã la baie. )

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]