( Pe uşa apare CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT. )
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Urãri de bine capitaliste, dom senator!
PAVELESCO:- Aoleu! Cetãţene...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Arãsmeriţei. Ion Arãsmeriţei, dac-aţi uitat...
PAVELESCO:- N-am uitat, dar nici nu vreau sã-mi amintesc.
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Mic întreprinzãtor şi alegãtor de nãdejde...Lista lui dom Smoleanu, dacã nu credeţi...
PAVELESCO:- Cetãţene, începi sã devii agasant...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Mai bine-aşa decât sã rãmân fraier...Aici miroase a ars...Carne arsã...Cunosc mirosul, cã m-am pregãtit... ( Îi arãtã lui PAVELESCO mâna, suflecându-şi bluza. PAVELESCO e uşor surprins. )
PAVELESCO:- Ce mai vrei, cetãţene? Å¢i-am spus cã am notat problema dumitale...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Am vãzut. Dar de data asta vreau sã mã plâng şi împotriva cumnatului dumneavoastrã, d-l Poteraş...Sã ştiţi c-a instaurat teroarea şi fãrãdelegea în oraş...Se bate pe burtã cu infractorii...
PAVELESCO:- Uite ce-i, te-ntinzi cam mult...Şi, poftim, ai intrat încãlţat...Doar ce se mãturase.
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - V-am votat, am dreptul inclusiv sã-mi strig drepturile încãlţat. Cã nici nu cred c-aţi vrea sã mã descalţ...
PAVELESCO:- Merde! Cetãţene, întreci orice mãsurã...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Asearã, când am plecat de-aici mã opreşte Miticã, de la circulaţie, un mucos, cã-l ştiu de când era mic...’ce â€Actele la control!â€...Zic: â€Pen’ ce, Miticuţã? Cu ce-am greşit?â€...Nu vrea sã discute şi, dacã n-a gãsit nereguli în acte, hotãrãşte c-am trecut pe roşu... M-a lãsat fãrã permis...
PAVELESCO:- Cetãţene!...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Arãsmeriţei...
PAVELESCO:- Gata!... Respecter la loi c’est respecter vous-meme...Rousseau. Ai trecut pe roşu, trage ponoasele.
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Aş! Era verde ca primãvara, eu n-am încãlcat niciodatã regulile de circulaţie...Avea ordin de sus. Şi e tot mâna lui Başcanu...A vorbit şi cu cumnatul dvs şi m-au aranjat...Pãi aşa ne respecta statul pe noi, cetãţenii? Ei, aşa nu se mai poate...Gata, mi-a ajuns cuţitul la os...Vã anunţ oficial cã mã revolt. Nu vreau sã mã revolt. Nu-mi place sã mã revolt. Chiar detest sã mã revolt. Dar desearã mã revolt. O sã vadã Başcanii spectacol...Taman de Zilele Başcanilor...Foc de artificii, nu alta...Pfu!...
PAVELESCO:- Cetãţene...Arãsmeriţei, Arãsmeriţei Ion, vezi-ţi de treabã...Lucrurile se rezolã, intrã pe fãgaşul normal...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Da, dar în altã viaţã...Ori eu vroiam neapãrat în asta...
PAVELESCO:- Ai puţinticã rãbdare...mai rezistã un pic.
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Cât? Cât, domnu’ senator?
PAVELESCO:- Încã puţin.
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT: - Ei, uite, cã nu mai rezist. De-aia am venit, sã v-anunţ. Desearã! De Zilele Başcanilor...Spectacol mare! Ori respectat, ori revoltat...Arãsmeriţei Ion nu se lasã batjocorit de autoritãţile statului! ( Iese. Sec ) Urãri de bine capitaliste!
( DÄ‚NILÄ‚ apare din bucãtãrie. )
DÄ‚NILÄ‚:- Unchiule!
PAVELESCO:- A!...A plecat...
DÄ‚NILÄ‚:- Cine?
PAVELESCO:- Arãsmeriţei. Ion Arãsmeriţei...Cetãţeanul ãla revoltat...Dãnuţe, ţi-am zis sã nu mi te mai adresezi cu â€ţunchiuleâ€...Eu nu fac nepotisme...Oi fi tu bãiatul verişoarei mele bune, dar te-am angajat consilier parlamentar personal exclusiv în baza competenţelor tale, sã fie clar!
DÄ‚NILÄ‚:- Nu, unchiule, ca acum îţi vorbeam strict în calitatea mea de nepot, nu de consilierul dvs...
PAVELESCO:- A! Şi ce vrei sã-mi spui? În calitatea de nepot...
DÄ‚NILÄ‚:- Sã te-atenţionez ca un consilier te sapã...
PAVELESCO:- Cine? Treboniu? Ştiam eu...
DÄ‚NILÄ‚:- Nu, nu el. Altul...Consilierul pe probleme juridice...
PAVELESCO:- Consilierul meu pe probleme?...Consilierul meu pe probleme?...Pãi tu eşti ãla, mãi Dãnicã, mãi...Pezevenghiule! Crezi cã-mi arde de glume?
DÄ‚NILÄ‚:- Pãi eu te sap, unchiule...Fireşte, în calitatea mea de consilier parlamentar de data asta...
PAVELESCO:- Dãnilã, nu te simţi bine?
DÄ‚NILÄ‚:- Asearã am transmis o informaţie secretã despre dvs. pe blogulugogu...
PAVELESCO:- Ce?! Ce informaţie?
DÄ‚NILÄ‚:- Cã maestrul Rodinescu v-a realizat o statuie din bronz, mãrime naturalã, şi se zvoneşte cã aţi dori sã fie amplasatã în fata Primãriei...
PAVELESCO:- Atât?
DÄ‚NILÄ‚:- Atât. Ce altceva? Dar ştiu cã nu doreaţi încã sã afle opinia publicã, mai ales a opoziţiei, pânã nu vã vedeţi statuia amplasatã...
PAVELESCO:- Şi? A apãrut informaţia pe blogul ãla?
DÄ‚NILÄ‚:- Am urmãrit...Încã nu.
PAVELESCO:- Bine, mãi Danele, de ce?
DÄ‚NILÄ‚:- Asearã m-a luat Bobby la o bãutã...M-am cam îmbãtat, cã eu, ştiţi, nu beau...E-a treia oarã: prima când am luat la facultate, a doua oarã când aţi ieşit senator, şi acum...Jur cã nu sunt beţivan, unchiule...Şi nici nu am condus vreodatã maşina, cãci n-am permis...
PAVELESCO:- Ştiu, mãi, Danica...
DÄ‚NILÄ‚:- Ştiţi, nu-i aşa? Depuneţi mãrturie?
PAVELESCO:- Depun...Zi-i mai departe!
DÄ‚NILÄ‚:- Şi când am venit în camerã m-am trezit pur şi simplu tastând pe laptop...Unchiule, v-o spun: mã deranjeazã cã nu mã respectaţi...În calitate de consilier, desigur...Nu mã respectaţi, lãsaţi cã ştiu...Mã faceţi în toate felurile: Dãnuţ, Dãnel, Dãnicã...Mã cheamã Dan Dãnilã, ãsta e numele meu, bun, rãu...Vã slujesc cu abnegaţie de doi ani, de când aţi luat noul mandat...N-aţi avut niciodatã sã-mi reproşaţi nimic...În sfârşit, ca sã nu va mai amintesc cã mi-aţi promis de mult un post bun în administraţia centralã...Vã lãudaţi peste tot cã promovaţi tinerii...
PAVELESCO:- Dãnicã, Dãnicã!...
DÄ‚NILÄ‚:- Vedeţi?...Mã concediaţi dvs. sau îmi dau eu demisia? Vreau sã ies din politicã...
PAVELESCO:- Ca sã faci ce?...Sã nu te-aud. Viitorul tãu politic sunã bine...Pãi bine, aşa mã cunoşti tu, cã nu mã ţin de cuvânt? Am aranjat, mãi, nepoate...Din septembrie vei ocupa postul de director-şef adjunct la Garda Naţionalã de Mediu...
DÄ‚NILÄ‚:- Eu?! Director-şef ?!...Adjunct?! Uau!...( Apoi, dându-şi seama ) Unde?! La Garda de Mediu? ( Speriat. ) Bine, dar eu am terminat Dreptul...N-am nicio legãturã cu mediul...
PAVELESCO:- Ei, n-ai...Ai. Cã tu te adaptezi la orice mediu, te cunosc...Ai sã te descurci. Am bãgat eu un popã director în Ministerul de Externe, un doctor director în Ministerul Agriculturii, un balerin l-am fãcut şef la Direcţia Sanitar Veterinarã...Aşa cã nu-ţi face griji!
DÄ‚NILÄ‚:- Deci...mã ierţi, unchiule?
PAVELESCO:- Nu te iert...nu te iert cã te pui cu vãru-tãu, Bobby, la bãuturã...El e antrenat. Sã nu mai faci! Tu ai viitor politic, poţi ajunge sus de tot...
DÄ‚NILÄ‚:- Nu, cã nu mai pun bãutura în gurã...Mulţumesc, unchiule!
PAVELESCO:- Mãi! Eu nu fac nepotisme...
DÄ‚NILÄ‚:- Pardon! Mulţumesc, d-le senator!...Aoleu! Trebuia sã vã întâlniţi cu Vulturescu...Ştiţi, Ştefan cel Mare şi Sfânt...
PAVELESCO:- Am rezolvat. Aflase despre cererea mea şi m-a sunat acum câteva minute...Surprize, surprize!...Başcanu mã lucreazã. Nu vrea sub nicio formã sã-mi amplasez statuia în piaţa centralã. Lingratitude c’est mere de tout vice...
DÄ‚NILÄ‚:- Absolut corect.
PAVELESCO:- Ingratitudinea este mama tuturor viciilor...La Fontaine...Sau Gide?...Nu, La Fontaine...Totuşi, într-un fel îl înţeleg...Se teme sã nu scadã în sondaje, taman acum înainte de alegerile locale...Vulturescu avea, într-adevãr, depus proiectul de hotãrâre pentru amplasarea statuii lui Ştefan cel Mare, dar nici vorbã sã fie pe ordinea de zi a Consilului de sãptãmâna viitoare. A fost foarte uimit de introducerea rapidã pe ordine şi mi-a promis cã va solicita şi se va bate pânã la sânge pentru retragerea proiectului sãu, întrucât considerã cã Ştefan cel Mare şi Sfânt nu se prezintã deocamdatã într-o stare aptã de a fi amplasat statuar...
DÄ‚NILÄ‚ ( glumã ):- Dupã atâtea rãzboaie cu turcii!
PAVELESCO:- Şi cu opacitatea administrativã...Aşa cã necesitã o amplã restaurare...Ca sã nu mai spun cã Bãlticeniul l-a dat fãrã cal, deşi grupul statuar era prevãzut cu. Între timp calul s-a pierdut nu se ştie pe unde, se zvoneşte cã ar paşte prin curtea palatului lui Licã Francezu...Ori, Ştefan cel Mare fãrã cal nu cadreazã! Aşa cã va trebui contractatã şi o lucrare pentru statuia calului lui Ştefan cel Mare...Deci e de duratã.
DÄ‚NILÄ‚:- În consecinţã vã vom vedea în curând acolo unde vã e locul...Pe soclu. În piaţa centralã. Lângã fântâna artezianã...
PAVELESCO:- În sfârşit, îmi vãd visul împlinit, mãi Dãnele...Pardon...nepoate!...Stai liniştit, pot sã-ţi zic aşa, cã nu vei mai fi consilierul meu personal...
DÄ‚NILÄ‚:- Dar Vulturescu ãsta s-a lãsat convins greu?
PAVELESCO:- 100 de kile de caltaboşi gustoşi de Başcani, cã e gurmand...
DÄ‚NILÄ‚:- Ieftin ca braga...
PAVELESCO:- Stai, cã nu-i fraier...Plus promisiunea cã o sã obţin susţinerea consilierilor locali ai noştri sã-şi treacã un proiect de hotãrâre de interzicere a magazinelor ãstora de etnobotanice, cã am impresia cã fie-sa e consumatoare înrãitã...Asta-i cam greu, cãci sunt interese...Oricum, de promis i-am promis...
DÄ‚NILÄ‚:- Aoleu! Pfii!
PAVELESCO:- Ce?
DÄ‚NILÄ‚:- Mi-am adus aminte c-am uitat ceva...Azi nu v-am şters deloc de praf...
PAVELESCO:- A! M-ai speriat...Hai, atunci, sã vedem ce mai fac...
DÄ‚NILÄ‚:- Cârpã am acolo...
( Ies pe uşã. La foarte scurt timp POTERAŞ. Se descalţã. De pe scãri coboarã MATILDA, îmbrãcatã lejer. Observã petele de noroi de lângã uşã, lãsate de CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT. )
POTERAŞ:- Matilda! Ce surprizã!
MATILDA:- Traian! Å¢i-am zis sã te descalţi când intri...
POTERAŞ:- Dar m-am descãlţat, dragã...
MATILDA:- Şi urmele astea ce sunt?
POTERAŞ:- Nu sunt de la mine...
( MATILDA îi ia un pantof şi mãsoarã urma. Îi aratã şi talpã, plinã de noroi. )
MATILDA:- Nu sunt de la tine? Pe mine nu mã pãcãleşti...
POTERAŞ:- Lasã, dragã, dã-l încolo de noroi...M-ai înnebunit. Dacã ai venit iar cu nervi, mai bine...
MATILDA:- Bine, scuzã-mã...( Sã se laude. Altã atitudine. ) Ei? Ce zici? Îmbunãtãţitã...Hai, pune mâna şi convinge-te! Nu te sfii, cã nu mi-i spargi...( POTERAŞ pune mâna, la insistenţele Matildei. )
POTERAŞ ( fãrã entuziasm ):- Mda...
MATILDA:- Simţi diferenţa?
POTERAŞ:- Mda, se simte...
MATILDA:- Rotunzi, mari şi pietroşi...Într-un cuvânt, perfecţi.
POTERAŞ:- Mda, perfecţi...( Trece la altceva, spre dezamãgirea MATILDEI. ) Ai auzit? Mi-au incendiat VW-ul azi-noapte...
MATILDA:- Serios? Unde?
POTERAŞ:- Undeva, pe strada Libertãţii...
MATILDA:- Ce cãutai acolo azi-noapte?
POTERAŞ ( uşor încurcat ):- Eram la...am lãsat-o...în fine.
MATILDA:- În fine. Şi, pe cine bãnuieşti?
POTERAŞ:- Clanul lui Bâlbâitu. Sunt supãraţi, probabil, cã n-am reuşit sã-l scot din arest pe ãla al lor, ãl mic, Mânuţã de Aur, deşi le-am promis cã vorbesc cu procurorul de caz...Dar ãsta n-a vrut s-audã, cã e vorba de infracţiune cu violenţã, trebuia sã se rezume doar la furt...
MATILDA:- Mã sperii, Traiane!
POTERAŞ:- De-asta vroiam sã-ţi zic...M-am gândit sã profit, totuşi, de situaţie şi sã mã aleg cu o promovare...Doar sunt un vajnic luptãtor contra clanurilor interlope, de-au ajuns sã-mi incendieze maşina, nu?...Am vorbit azi cu Primul-ministru. Å¢i-am zis cã ne cunoaştem, am fost colegi de facultate în Timişoara, el chiar s-a nãscut aici, în Başcani...O sã-l cunoşti desearã, cãci vine la Zilele Başcanilor...Mi-a promis un post cãlduţ în Ministerul Internelor, de subsecretar de stat...
MATILDA:- De stat? Pãi e bine...La Bucureşti, nu? Du-te, dragã! E o şansã unicã. De-acolo poţi urca. Cine ştie, dacã te remarci poţi ajunge chiar ministru...
POTERAŞ:- Ei, aia e greu, trebuie sã ai susţinere, nu-i vorba de remarcat...Problema e cã ne vom vedea mai rar...
MATILDA:- Asta e. Facem sacrificii...
POTERAŞ:- Dar mi-a pus o condiţie...sã-i garantez cã Bobby nu mai creeazã probleme, cãci noul post e unul cu mai mare expunere mediaticã, înţelegi?
MATILDA:- Pãi asta nu-i poţi garanta.
POTERAŞ:- I-am garantat...De-asta vroiam sã vorbesc cu tine...M-am gândit cã i-ar prinde bine lui Bobby continuarea studiilor în afarã. Anglia, Franţa, Italia, Germania, unde vrea...Cu înscrierea nu-i problemã...A reuşit el Spinescu cu fie-sa, care e o nulitate, dar noi cu Bobby, care oricum, e peste...Ce zici? Te gândeşti şi-mi spui?
MATILDA:- Da, mã gândesc...( POTERAŞ vrea sã plece. ) Gata, m-am gândit. O idee excelentã! Numai sã vrea el...
POTERAŞ ( bucuros ):- Mã bucur cã suntem pe aceeaşi lungime de undã...Te iubesc, sã ştii...( O sãrutã scurt. )
MATILDA:- Şi eu, dragule!
POTERAŞ:- Dar ce-ai la buze?
MATILDA:- Tunate, dragã! ( Râde. Se amuzã amândoi. )
