SPINESCU:- Oho! Concordie maximã!
BAŞCANU:- Naşule!
SPINESCU:- Zi-mi â€ţmoguleţul de Moldovaâ€, Costele, ştiu cã aşa mã gratulezi în privat...Oho! Sãriţi, c-au dat turcii!...( Se amuzã de glumã fãcutã. ) Capitalul strãin e prezent... Oricum, bag seama cã vã-ntindeţi cu rahatul, pardon! cu capitalul, pe tot spectrul politic...Bravos! Schimbat frumos macaz...
CIUBUK:- Luat zeflemea, tom’ deputat? Nu frumos eram.
SPINESCU:- Oferta, sã ştiţi, e-n analizã...Nu sunã rãu, dar nici grozav.
BAŞCANU:- Naşule, chiar aveam sã vã zic ceva, a propos de postul de televiziune...Cu terenul ocupat abuziv din domeniul public în continuarea sediului SPIN TV...
SPINESCU:- Nu se pune, finule, nu-s nici 100 de metri...
BAŞCANU:- Mai precis, 156,43 mp...Serviciul Disciplinã în Construcţii a trebuit sã-şi facã treaba şi a demarat procedura pentru intrarea în legalitate...
SPINESCU ( iritat ):- Gata, începi iar demoliada? Cum, cu SPIN TV? Asta e o formã de bãgat pumnul în gura presei...Cenzura funcţioneazã, iatã...Vom reacţiona cu vigoare...A patra putere îşi va arãta puterea!
BAŞCANU:- Prea irascibil eşti, naşule! Intrarea în legalitate se poate realiza şi prin concesionarea terenului la un preţ rezonabil...
SPINESCU ( s-a liniştit ):- Zi aşa, finule!...A propos, cã nu te-am mai întrebat de mult...Ce face finuţul?
BAŞCANU:- Bine, naşule, bine, dar d-ta mi-ai nãşit fetiţa...
SPINESCU:- Fata? Parcã avea...( Gest sugestiv. )
BAŞCANU ( Erau deja în uşã, de plecare. ) Noi am plecat...Dom’ deputat, vã aştept şi pe dvs. desearã, la şase, la mine la Primãrie...Dãm ştartul Zilelor Başcanilor...Vine şi d-l Premier, m-a anunţat asearã...
SPINESCU:- Baba arde şi ţara se piaptãnã! Eu nu particip la scuipatul în mod organizat al obrazului cetãţenilor urbei noastre...Cu banii cheltuiţi puteai acoperi atâtea alte nevoi urgente...( Cu subînţeles ) Sau, mã rog, da câteva contracte pe sprânceanã...
BAŞCANU:- Bine, cum doreşti. Eu te-am invitat, naşule...
( Cei trei ies. )
SPINESCU:- Tolicã! Sã ştii cã bãieţii tãi nu mi-au manipulat statuia cum trebuie asearã...Cât pe ce sã mã spargã. Plus ca-m observat o micã zgârieturã în zona gâtului. Posibil sã fie nevoie de restaurare...
PAVELESCO:- De-asta te-am şi chemat, Lãmbicã, sã te restaurez...
SPINESCU:- Bunã asta! Ia s-auzim...De ce m-ai chemat aşa cu noaptea în cap? Ora este extrem de matinalã. Eu am emisiune de noapte live...Am venit în numele prieteniei noastre, Tolicã...
PAVELESCO:- În numele prieteniei noastre, zici? Tot în numele prieteniei noastre m-ai turnat în ‘83 la Secu, â€Angelaâ€?
SPINESCU ( e şocat ):- Ce-ai spus?...( Stã jos. ) De unde ştii?
PAVELESCO:- Å¢i-am spus cã ai o trãsãturã de caracter care te împiedicã sã devii un mare tâlhar şi, în acelaşi timp, un mare om politic...Eşti naiv, Lãmbicã...Ai crezut în anii 90 cã ai dat banul şi ţi s-a ars dosarul?..De curiozitate, cât ai dat?....( Râde cu poftã. ) Dar ia spune-mi, cum ţi-ai ales numele de cod ANGELA? A, gata, ştiu, tu ai fost mereu cãzut în limbã dupã Angela, roşcata, banca a treia de la geam...
SPINESCU:- Chiar...deţii dosarul meu?
PAVELESCO:- Nu, am ghicit totul...Mi-am zis: ce nume de cod putea sã-şi aleagã Lãmbicã dacã ar fi fost turnãtor? ANGELA...( Se amuzã. ) Îl deţin, mãi Lãmbicã. Eu nu fac acuzaţii nefondate...decât când n-am altã variantã la-ndemânã...Uite-l! A scãpat sãracuţul în întregime din foc. E aici tot, începând cu propunerea de recrutare, continuând cu angajamentul tãu din 81...Vine apoi activitatea efectivã...Declaraţia ta din 3 septembrie 81...Dacã ar şti Aioanei de ce n-a mai plecat, în vizitã, la soru-sa în Austria...Declaraţia ta din 4 noiembrie 81 despre unchiu-tãu care asculta, în beci, România Liberã mâncând murãturi şi înjurând partidul si Conducãtorul multiubit...declaraţia ta din 14 decembrie 81...din 1 ianuarie 82...Şi de Sãrbãtori, mãi Lãmbicã? Nici Securitatea nu se dezmahmurise dupã cheful de Anul Nou şi tu cioc-cioc!, vã rog, vreau sã torn...Declaraţia din februarie 82...din 17 martie...Constanţã, una pe lunã...23 mai...Stai! Şi aprilie?...Se poate, Lãmbicã? Ai fost cumva bolnav atunci? Ai dus scutire?... Mamã, ce mai delaţiuni pe-aici! Pute rãu!...N-ai uitat nicio rudã, niciun prieten şi niciun coleg de serviciu...Dar s-ajungem la unamienouãsuteopzecişitrei...Sar peste august 82, când te-ai dezis de atitudinea d-nei profesoare de francezã, Smaranda Pavelescu, care, prin mici aluzii, fãcea apologia sistemului capitalist...( Citeşte dosar ) Aşadar, s-ajungem la zi...12 iulie 83...( Sãrind pasaje ) Bam-bam-bam...Bam-bam-bam...Aşa, aici...â€Mai doresc sã vã aduc la cunoştinţã cã numitul Anatolie Pavelescu, pe care îl cunosc de când eram mici, actualmente student la Litere în Iaşi, şi-a exprimat faţã de mine dezavuarea faţã de politica statului nostru şi a manifestat intenţia de a fugi din ţarã, spunându-mi cã s-a gândit sã treacã în Yugoslavia traversând Dunãrea înot. Mã angajez sã anunţ orice alt aspect concret în legãturã cu aceastã situaţie.â€...
SPINESCU:- Dar n-am fãcut-o, Tolicã...N-am anunţat când ai fugit...
PAVELESCO:- Pentru cã n-ai ştiut. Nu ţi-am spus, deşi mã tot descuseai...N-am spus nimãnui data exactã...On ne doit pas accorder sa confiance a quelqu’un qui ne sourit jamais...Montherlant...Nu-ţi mai traduc...Lãmbicã, ţi-e rãu? ( Spinescu face un gest vag cã nu. ) Dar nici bine...Ai o figurã! Figura lui Van Gogh dupã ce şi-a tãiat urechea...
SPINESCU:- Am fost forţat, Tolicã...
PAVELESCO:- Ştiu, am citit în raportul cu propunerea de recrutare...Å¢i s-a promis cã vei primi sprijin sã o duci pe mama ta în RFG pentru operaţia de inimã...
SPINESCU:- Exact...
PAVELESCO:- Numai ca mama ta, Dumnezeu s-o odihneascã!, a murit la finele lui 83, nu-i aşa?, în aşteptarea aprobãrii pentru plecarea în RFG la operaţie. Dar tu ai continuat activitatea de colaborare cu şi mai multã râvnã...Începuse sã îţi placã, nu-i aşa?...Iatã deci, neîntinatul Haralambie Spinescu, iubitul nostru deputat de Başcani, proaspãt independent, atrocele moguleţ de presã independentã, stindardul luptei împotriva nelegiuirilor puterii, anticomunistul convins...de împrejurãrile politice...Este, de fapt, un turnãtor abject...Care nici mãcar un nume conspirativ de bãrbat n-a reuşit sã-şi aleagã! Ce vuiet! Ce vâlvã! Ce rãsunet! Ce ecou! Ce bomba naţionalã!...
( SPINESCU e speriat. Priveşte în jur. )
PAVELESCO:- Stai liniştit, pereţii ãştia nu au urechi...Doar un început de igrasie...
SPINESCU:- Bine, Tolicã...Ce-a fost a fost...Spune, ce vrei ca aceastã bombã sã nu explodeze?
PAVELESCO:- Nici sã nu fâsâie?
SPINESCU:- Nici.
PAVELESCO:- Ce vreau? Ştii doar.
SPINESCU:- Bine, accept. Mâine retrag cererea mea privind amplasarea statuii...
PAVELESCO:- Bravos! Dar mai trebuie sã faci ceva...De data asta nu pentru mine.
SPINESCU:- Pentru cine? Pentru cel de la care ai primit plicul?
PAVELESCO:- Pentru ţarã, Lãmbicã! Pentru ţarã...Hai, ştiu cã eşti patriot, mi-a spus cineva cã porţi şi chiloţi tricolori...Opoziţia, din care ai fãcut şi tu parte atâţia ani, pânã a ieşit de la putere şi ne-a lãsat locul la ciolan, cam descãrnat din pãcate, s-a coalizat şi, fãrã a ţine seama de interesul naţional, va depune sãptãmâna viitoare o moţiune de cenzurã pentru doborârea Guvernului...Scorul este, dupã cum ştii, destul de strâns... Pentru a nu trece moţiunea avem nevoie de parlamentari, mai ales dintre cei deveniţi în ultima vreme independenţi...Ştiu, ştiu cã aveai oricum intenţia de a susţine Guvernul pentru evitarea intrãrii ţãrii în haos, cât şi cu gândul, meschin de data asta, de a obţine în schimb un post de ministru, ori la Educaţie, ori la Culturã, ori chiar la Agriculturã...Însã, pentru cã nu ai nici faţã nici spate de ministru şi pentru a evita un stress suplimentar cu ocazia votãrii moţiunii Guvernul nostru s-a gândit sã te convingã cumva cã meritã sã rãmânã la putere, alegând aceasta modalitate şi apelând s-o punã în practicã la bunul tãu prieten, Tolicã...
SPINESCU:- Aşadar, d-l Prim-ministru...( Se ridicã. ) Bine, poţi sã-l anunţi cã are sprijinul meu politic...
PAVELESCO:- Dezinteresat?...
SPINESCU:- Din convingere politicã...Dar primesc şi eu ceva în schimb?
PAVELESCO:- Te contrazici flagrant, ca de obiecei...Ori dezinteresat, ori...
SPINESCU:- Mã refeream la...plicul acela.
PAVELESCO:- Ä‚sta, albastru? Îl pãstrez. N-am instrucţiuni contrare...Oricum, îţi închipui cã e o copie...Originalul nu poate ieşi din sediile autoritãţii în custodia cãrora se gãsesc, ştii doar...
( SPINESCU da sã plece, cu capul plecat. Din uşã. )
SPINESCU:- Tolicã, oricum, sã ştii cã ţi-am vrut binele. Erai prietenul meu cel mai bun...Mi-a fost teamã cã nu vei reuşi sã treci Dunãrea înot, nu erai prea vânjos şi auzisem şi eu câteva cazuri tragice...
PAVELESCO:- Aş putea sã te cred. Variantã e plauzibilã. Te-ai gândit: mai bine închis, bãtut crunt cu vâna de bou, pus sã fie muşcat de câini, decât mort sau, Doamne fereşte!, liber...Pãcat cã n-o sã ştiu niciodatã de ce ai fãcut-o...Va rãmâne marea mea dilemã...Oricum, te-ai înşelat în acest caz, cãci iatã, am reuşit...
SPINESCU:- Ştim amândoi de ce-ai fugit de fapt şi de drept...Ca sã scapi de închisoare în dosarul ãla de viol...Dupã ce te-ai întors în ţarã te-ai lãudat cu dosar politic, ai plãtit-o pe sãrmana fatã sã-ţi susţinã variantã, acum e şefã la Adãpostul de Câini, pe care nu îl desfiinţaţi tocmai pentru a exista, deşi câinii îi mai numeri pe degete, cã s-au mutat în oraşe mai bogate...
PAVELESCO:- Ai mai scris şi rãscris despre povestea asta de zeci de ori, Lãmbicã. E fumatã de mult...Concretamente! Cã le temps c’est de l’argent...Dau vestea cea mare la Bucureşti?
SPINESCU:- Dã-o!
PAVELESCO:- A! Era sã uit...E de la sineînţeles cã acum, când ai realizat adevãrul, îţi vei reanaliza şi politica editorialã în fiţuicile tale şi în cãnãluşul tãu local...
SPINESCU:- Mã gândesc sã vând trustul...
PAVELESCO:- Faci ce vrei, trãim într-o ţarã liberã...Dar vezi, totuşi, cui vinzi...
SPINESCU:- Stai liniştit, unor apropiaţi puterii. Turcilor. Dar, aveţi grijã, cãci ei sunt apropiaţi oricãrei puteri...Au fost şi cu noi când eram la guvernare...
PAVELESCO:- E firesc. Capitalul strãin e ca muşchiul de copac...cautã numai nordul politic...Pa, ANGELA!
( SPINESCU iese, cu capul plecat. )
PAVELESCO ( privind în sus ):- Doamne, dacã exişti şi e mâna ta...Îţi mulţumesc!
( Apare MATILDA pe uşa principalã. Are o gentuţã de mânã. Are un piept proeminent şi nişte buze asemeni. )
MATILDA:- Ce faci, Tolea? Te rogi? ( Glumeaţã ) Pentru ţarã?
PAVELESCO:- Tilduţa!
MATILDA:- Tolea! ( Îşi înfoaie pieptul. )
PAVELESCO:- Lasã, lasã, c-am observat...Dar ce, ţi-ai umflat şi buzele?
MATILDA: - Ei, na!... Doar oleacã. Operaţia de bazã a fost la bust...
PAVELESCO:- Ce sã zic...sã-ţi trãiascã!
MATILDA: - Mersi.
PAVELESCO:- Sper cã nu-s din banii fundaţiei sau ai universitãţii?
MATILDA:- Tolea, Tolea! Tot suspicios ai rãmas...Mai bine mai treci şi tu pe la Universitate, mai trebuie sã semnezi unele acte, ca şi rector...Şi poţi face şi un audit contabil, dacã vrei...
PAVELESCO:- Hai, mã, tot supãrãcioasã ai rãmas...A propos! Se zvoneşte cã va fi un control al Ministerului Educaţiei la toate instituţiile de învãţãmânt particular...
MATILDA:- Sã vinã.
PAVELESCO:-Vezi cu diplomele alea, ştii tu, ai grijã...
MATILDA:- Stai liniştit, au fost eliberate în deplinã legalitate...Nu ne facem noi probleme.
PAVELESCO:- Aşa. Bravos!...În rest? Ce mai faci?
MATILDA:- Muncesc. Universitatea, Fundaţia, organizaţia de femei a partidului, Cooperativa de Credite şi Împrumuturi Rapide, cã m-ai lãsat sã mã ocup şi de ea...
PAVELESCO:- Las, cã munca n-a omorât pe nimeni...L’homme naquit pour travailler, comme l’oiseau pour voler...Omul s-a nãscut ca sã munceascã, precum pasãrea sã zboare...Voltaire...Sau Rabelais?...Voltaire...Ba nu, Rabelais...
MATILDA:- În fine, unul din ei...Tolea, vroiam chiar sã port o discuţie cu tine...În legãturã cu mãmica...
PAVELESCO:- Aşa?
MATILDA:-Nu ştiu dacã ai vãzut, dar este tot mai rãu. Episoadele de amnezie, de întoarcere în trecut, se înteţesc...Nici nu-mi amintesc când am mai putut discuta cu ea normal...
PAVELESCO:- Şi? Concretamente!
MATILDA:- Mã gândeam cã cel mai bine e s-o internãm într-o instituţie sanitarã specializatã, sã poatã beneficia de îngrijiri medicale adecvate...
PAVELESCO:- Adicã la nebuni?
MATILDA:- Am zis într-o instituţie sanitarã specializatã...
PAVELESCO:- Tilduţa, sã-ţi rãspund printr-o întrebare...Ai mai auzit de femei de afaceri care sã-şi conducã biznisurile cu mare succes dintr-un sanatoriu de nebuni, pardon, instituţie sanitarã specializatã?...
MATILDA ( nervoasã ):- Bine, dar atunci terminã odatã renovarea vilei ãleia şi du-o înapoi acolo, cã pe mine mã disperã. Mi-a adus în casã o groazã de pisici. Am mai otrãvit din ele, dar aduce în fiecare zi alta...( A intrat M. Smaranda, dinspre terasa. Zâmbet larg. ) Mamã! Ce faci, mamã? ( O pupã. )
