Autor:	Radu Danielescu ( slav ) - [ TEATRU ]
Titlu:	BASCANII 7

BAŞCANU:- Concordie maximã iarã, naşule! PAVELESCO:- Costele! Ai uitat ceva? Asta cumva? ( Îi arata scrisoarea şi plicul. ) BAŞCANU:- Ce-i aia? PAVELESCO:- Lista ta. Zilele Başcanilor...Cu meniul de crizã, cu artiştii...Å¢i-a cãzut adineaori... BAŞCANU:- A, da? Probabil...( BAŞCANU ia plicul aşa cum e, neinteresat. Nu o studiazã. Îl introduce în sacou. ) Cine ştie, vreo ciornã...De-alta am venit...Sã vezi, naşule!...Un pãhãrel, sã-mi revin...( PAVELESCO îi pune un pahar. ) Ei, cum am plecat de la dumneata l-am sunat pe Miticã, secretarul Primãriei, sã-l întreb cum putem urgenta procedurile ca într-o sãptãmânã madam Smaranda sã vã poatã admira în mãrime statuarã în locul convenit... PAVELESCO:- Bravos! BAŞCANU:- Stai aşa, naşule, c-a apãrut o problemã... PAVELESCO:- Ce problemã? BAŞCANU:- Miticã îmi dã bomba cu explozibil... PAVELESCO:- Ce bombã, mãi Costele! Merde!... BAŞCANU:- Mã anunţã cã deja este promovat de ceva timp un proiect de hotãrâre de cãtre o treime din consilierii locali pentru amplasarea taman în locul vizat şi de d-ta a unei alte statui... PAVELESCO:- A unei alte statui? Care, asta? ( Dezveleşte statuia lui Spinescu ) A moguleţului de mucava? Hm! Repede s-a mai mişcat, al dracului!...Şi cine, mã rog, îl susţine pe ticãlos? BAŞCANU:- Aş! Nu a lui Spinescu. A altcuiva. A cuiva mult mai brav...Vorba d-tale: fãrã trecut şi fãrã statui de oameni bravi...sau cum ziceaţi? PAVELESCO:- A cuiva brav zici? Mai brav decât mine? BAŞCANU:- Acuma de...nu vreau sã mã pronunţ. PAVELESCO:- Spune, Costele! Cine-i mai brav decât mine în oraşul ãsta de rahat... PAVELESCO:- Unul...Ştefan cel Mare. PAVELESCO:- Ştefan cel Mare şi Sfânt?! BAŞCANU:- Chiar ãsta...Statuia lui zãcea în Cãminul de Culturã, undeva la subsol, de vreo trei ani. Şi uitasem de ea. Ne-a donat-o Primãria Bãlticeniului, cã ei au desfiinţat-o din centru ca sã poatã desfaşura acolo diverse concerturi... PAVELESCO:- Concerte, Costele! BAŞCANU:- Concerte, mã rog...Gramatica nu-i punctul meu forte... PAVELESCO:- Şi cine-i dobitocul care a iniţiat proiectul de hotãrâre? BAŞCANU:- Leonid Vulturescu. Dom’ profesor de istorie. Cu ãsta nu te intelegei, cã e încãpãţânat. Deja e pe ordinea de zi de sãptãmâna viitoare, are toate avizele obţinute, inclusiv de la Direcţia de Culturã, şi are susţinere unanimã din partea majoritãţii consilierilor, şi de-ai noştri, şi de-ai lor... PAVELESCO:- Vulturescu, zici?...Vulturul pleşuv? BAŞCANU:- Chiar el. Ä‚sta nu cedeazã nici mort...Plus cã nici n-are gaicã, e imposibil sã-l apuci de ceva, n-am încercat eu de câteva ori, când mã deranja... PAVELESCO:- În politicã nu existã cuvântul ”imposibil”. Mersi de informaţie... BAŞCANU:- Cu plãcere...De-asta ziceam...Sã-ţi propun altã locaţie, naşule. Şi mai potrivitã...Mã gândeam, de pildã, la pãrculeţul de lângã Poştã. E zonã circulatã, aproape tot oraşul trece pe-acolo... PAVELESCO:- Unde?! În pãrculeţul de lângã Poştã?! Eu, Anatolie Pavelesco?! Care-am fãcut atâtea pentru Başcani? Eu, care am luat prânzul cu Preşedintele Franţei, eu rectorul Başcani University, eu fondatorul ”Viitorimei Moldovei” şamd?...Costele, mã dezamãgeşti? Pãi merit eu aşa tratament? Hai, spune, merit?... BAŞCANU:- Naşule, n-am competenţe legale sã retrag proiectul lui Vulturescu de pe ordinea de zi... PAVELESCO:- Te cramponezi de nişte prevederi legale?...Bine, dar iniţiatorul o poate face...Lasã cã vorbesc eu cu Vulturescu ãsta...Zici tu cã n-are gaicã? Îl ştiu bine, face pe independentul ca s-apuce şi el firimituri şi de la ãia şi de la ãilalţi... Mersi cã m-ai anunţat. BAŞCANU:- Se putea, naşule...Dar, ştii ce, îl abordez eu pe Vulturescu...Ne cunoaştem bine...E cam curvar, umblã vorba cã cere favoruri sexuale de la eleve sã le treacã anul... PAVELESCO:- Nu, finule, e chestie de fineţuri...Mã ocup eu...Îţi cunosc eu metodele, mi-e sã nu-l sperii prea rãu şi sã iasã scandal... BAŞCANU:- Zãu, lucrez finuţ! PAVELESCO:- Gata, e stabilit. L’homme se decouvre quand il se mesure avec l’obstacle... BAŞCANU:- E-adevãrat şi asta... PAVELESCO:- Omul se descoperã când se mãsoarã cu obstacolul...Saint-Exupery...Sau Corneille? Nu, Saint-Exupery...Zi-mi altceva acum...Chiar vroiam sã te-ntreb...De unde ştie ticãlosul de Spinescu cã mi-ai dat tu un loc de veci central în cimitir? BAŞCANU:- Ştiu şi eu, naşule...A! Cred c-a citit pe blogul ãla...Cã acolo a apãrut ştirea prima datã... PAVELESCO:- Ce bloc, mãi? Eu de ce nu ştiu nimic? Bagã-l în programul de zugrãvire...Chiar şi de izolare. Termicã, fireşte. BAŞCANU:- Nu pe bloc, naşule. Pe blog. Pe internet. PAVELESCO:- Pe internat?! Al liceului de fete?! Cine mai e director acolo? BAŞCANU:- Nu, naşule, pe internet. Pe blog... PAVELESCO:- A, gata, am înţeles...Zi-i aşa! BAŞCANU:- Pe blogulugogu. Aşa-i zice. PAVELESCO:- Care Gogu? BAŞCANU:- Încã nu ştiu. Dar aflu eu. Mã tot chinui de ceva vreme sã-l dibuiesc. Tot face dezvãluiri, al dracului, din urbea noastrã: despre diverse afaceri ale mele, ale dumitale, despre dedesubturile din universitatea d-tale şi a d-nei Matilda şi din Fundaţia â€�ţViitorimea Moldovei”, ai cãrei cofondatori sunteţi, despre Cooperativa d-tale Moldava de Credite şi Împrumuturi Rapide, despre cumnatul d-tale, despre nepotul d-tale Bobby, despre unul, despre altul, dar toţi ai puterii, ştii... PAVELESCO:- Vasãzicã e de-al lor! Şi eu habar n-am de asta! B:- Mai mult, are ca mottou o vorbã de-a mea, de-o mai spun eu la beţie...”Totul pentru popor, restul pentru mine”... P:- I-auzi! Merde! Pãi cin’ sã fie? B:- Dracu ştie! P:- Bine, o şti, dar cine-l întreabã? BAŞCANU:- Vezi d-ta, e mai greu cu internetul, în spaţiul ãsta virtual... PAVELESCO:- Vezi bine! BAŞCANU:-Nu-i ca presa scrisã. Apãrea ceva despre mine, despre d-ta, nu-i bai, cumpãram tot tirajul, ştii d-ta. Dar aşa... PAVELESCO:- Merde! Hai, cã mã sperii! BAŞCANU:- Ei, stai liniştit, naşule! Cã în Başcani lumea nu prea umblã pe internet. C-o doare burta de foame suficient...Au destule probleme reale ca s-o mai frece prin virtual...Dar, aşa, pentru noi, trebuie sã-l descoperim şi sã-l reducem la tãcere...Oricum, sunt pe urmele lui...Îmi simte rãsuflarea în ceafã, al dracului! PAVELESCO:- Pãi, hai, finule! Mã bazez pe tine... BAŞCANU:- Nicio grijã...Am plecat...Cu Zilele Oraşului...Tot felul de probleme, c-aşa se-ntâmplã...Opoziţia cicã s-a pregãtit intens sã organizeze o manifestaţie spontanã, sã ne strice sãrbãtoarea...Plus cã taman acum s-a defectat sistemul de pompare a apei de la fântâna artezianã...Mi-a cerut o firmã o avere s-o repare pânã mâine...Nu, cã dau din buzunarul meu...vorba ceea, bani privaţi... PAVELESCO:- Care-au fost cândva publici...( Cei doi râd. ) BAŞCANU ( aproape în uşã ):- A! Era sã uit...A propos de public-privat...Aveam o treabã la dumneata...Sã-ţi propun o afacere...Dar poate cã nu-i momentul...( Încearcã şi el o francezã. ) C’est temp sufisamant... PAVELESCO:- Nu te chinui, Costele...De ce nivel? BAŞCANU:- Trei, naşule. PAVELESCO:- Pentru afaceri de nivelul trei tot timpul e momentul. Te-ascult! BAŞCANU:- Avem în Başcani doi investitori strãini importanţi. Patronii localului â€�ţMaradona Club”...Nu ştiu dacã i-ai întâlnit...Ahmet Ciubuk şi Mehmet Ciuruk... Başkani şi ei, dar turci. Din Izmir. PAVELESCO:- Îi ştiu, îi ştiu, dar nu i-am cunoscut personal încã... PAVELESCO:- Sponsori principali...Atât la echipa de fotbal, Triumful Başcani, cât şi la partid...Au planuri mari, sã intrãm în B, apoi în A şi dup-aia sã luãm campionatul şi anul urmãtor Liga campionilor....Dacã s-o putea! O sã-i zicã Galatasaray Başcani...Despre echipa vorbesc, nu despre partid, fireşte...Plus cã vor sã deschidã şi-un post de televiziune, BAŞCANI TV, s-avem şi noi media noastrã, sã mai fim şi lãudaţi, cã ne-om fi sãturat de înjurãturi...Ori un post nou ori, şi mai bine, îl achiziţioneazã pe-al lui Spinescu...I-au fãcut deja o ofertã de nerefuzat... PAVELESCO:- Aşa, finule! Concretamente! Despre ce-i vorba? BAŞCANU:- Deţin lichiditãţi, nu glumã. Şi au pus ochii pe terenul dinspre Zãnoaga, care aparţine unitãţii militare dezafectate...Vor sã facã ceva a la grande acolo...Un hipermerket, un parc de distracţii, un ştrand... PAVELESCO:- Nu-i rea idee! Şi? BAŞCANU:- Pãi terenul aparţine statului, nu municipiului, cã a fost unitate militarã de instrucţie. Cã altfel era deja rezolvat parteneriatul public-privat...Şi de-asta mã gândeam...sã faci d-ta un lobby la domnul Prim-ministru şi la Ministrul Apãrãrii sã dea o hotãrâre de guvern pe Legea douãsutetreişpe sã transfere terenul în patrimoniul municipiului... PAVELESCO:- Şi mie ce-mi iese? BAŞCANU:- Pãrtaş, naşule. Turcii sunt bãieţi finuţi. PAVELESCO:- Bine, mãi finule, o sã vorbesc, fãrã discuţie...E ca şi rezolvat...Dar sã cunosc şi eu viitorii parteneri... BAŞCANU:- Pe Ciubuk şi Ciuruk? Îi aduc...Sã semnaţi şi o înţelegere de principiu... PAVELESCO:- Nu eu. Maicã-mea...Adu-i mâine dimineaţã, pe la nouã. BAŞCANU:- Aşa, cã d-ta eşti matinal...Dar ai dreptate, naşule, sã-ncepem frumos Ziua Başcanilor...Ziua noastrã, în definitiv...Ne facem un cadou...N-ar fi rãu pânã-n alegeri electoratul ştampilangiu sã afle deja ce li se pregãteşte, sã-mi includ proiectul în program...Başcanii vor sã se simtã şi ei europeni cu-adevãrat...Sã aibã hipermarket unde sã-şi cheltuie ultimii bani, ştrand unde sã se rãcoreascã şi parc de distracţii unde sã se dea în montagne-rousse, sã-i ia ameţeala...Cu alte cuvinte, au nevoie imperioasã de circ. PAVELESCO:- Pãi vezi, finule? Şi tu vrei sã-i pui în centrul oraşului statuia lui Ştefan cel Mare, un duşman declarat al turcilor...Nu-i mai potrivitã a mea, care sprijin turcii ce investesc aici la noi?... ( Râd. BAŞCANU iese. ) ( Apare DÄ‚NILÄ‚. ) DÄ‚NILÄ‚:- D-le senator! Am venit... PAVELESCO:- L-ai luat? ( DÄ‚NILÄ‚ îi aratã plicul. Unul A4, albastru. PAVELESCO îl ia. Îşi cautã iar ochelarii, fãrã rezultat. Apare CETÄ‚ŢEANUL REVOLTAT ) CETÄ‚ŢEANUL REVOLTAT:- Urãri de bine capitaliste, dom Pavelesco! PAVELESCO:- Aoleu! Cetãţene... CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Ştiu cã ştiţi...Arãsmeriţei...M-am întors sã vã înapoiez ochelarii...I-aţi uitat la mine, pe nas...( PAVELESCO îi ia, nervos. ) Cu plãcere!... PAVELESCO ( cãtre DÄ‚NILÄ‚; încet ):- Dãnele, scapã-mã de individ! DÄ‚NILÄ‚:- Cetãţene!... CETÄ‚ŢEANUL REVOLTAT:- Arãsmeriţei. Arãsmeriţei Ion...Cã d-ta nu mã cunoşti. DÄ‚NILÄ‚:- Fii rezonabil şi înţelege... CETÄ‚ŢEANUL REVOLTAT:- Nu, cã plec...( Merge înapoi spre uşã, ajutat de DÄ‚NILÄ‚. Se opreşte. ) Dar sã vezi coincidenţã a naibii! Mai devreme ies eu de-aici şi intrã Başcanu, acum iese Başcanu şi intru eu...A treia oarã face cinste! ( Râde.) Dar eu tot am încredere în dvs., cã de-aia v-am votat, domnu’ senator, cã doar nu credeţi cã pentru suta aia...Cã, sã ştiţi, eu nu vreau sã mã revolt. Nu-mi place sã mã revolt. Chiar detest sã mã revolt. Dar...( E împins cu forţa de DÄ‚NILÄ‚. ) ( PAVELESCO îşi pune ochelarii. Deschide plicul şi rãsfoieşte dosarul. ) PAVELESCO:- Angela?!...Lãmbicã! Lãmbicã!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]