PAVELESCO:- Cine e la mutare? Eu, parcã...( Se uitã un pic. ) Ia, nebunul ãsta aici a fost?
SPINESCU:- Acolo, pãi unde?!
PAVELESCO:- Hm, cum de n-am vãzut?! ( Mutã tocmai acel nebun. ) Şah!
SPINESCU:- Mat?!
PAVELESCO:- Nu încã. Te mai chinuiesc oleacã...Acolo muţi? Nu te dezminţi deloc. Atunci, în numele prieteniei noastre de demult, te ucid rapid...Şah mat!
SPINESCU:- Fir-ar sã fie! Iar m-ai bãtut...
PAVELESCO:- Pãi bine, mãi Lãmbicã! Tu cu mine te pui? Nu-ţi faci şi tu nişte calcule când porneşti un rãzboi? Nu-ţi verifici şi tu armele?
SPINESCU:- Nu-mi fac probleme. Stau bine. Sunt printre cei mai puternici parlamentari din Moldova...Am coşcogeamite trustul de presã. Douã ziare şi o televiziune...Nu degeaba mi se spune Moguleţul de Moldova...
PAVELESCO:- Mai precis douã fiţuici de doi lei şi o televiziune localã cu 100 de telespectatori, rude şi prieteni...
SPINESCU:- Asta îţi place sã crezi. Dar când încep eu o campanie de presã împotriva cuiva îl desfiinţez...
PAVELESCO:- Par exemple?
SPINESCU:- Par exemple Mãrgãrit Afîsoaei.
PAVELESCO:- Într-adevãr. Mãrgãrit Afîsoaei n-o sã te uite câte zile o avea. În urma campaniei tale de presã a trebuit sã renunţe la funcţia de prefect şi, la nici trei luni, sã accepte umilul post de secretar de stat în Ministerul Economiei, unde nu doar picã, ci curge în valuri...Mãi, Lãmbicã, mãi, tot naiv ai rãmas!...Uite ce-i, e deja zece şi.
SPINESCU:- Zece şi?! La unşpe fãrã un sfert fix am emisiune la SPIN TV. Binecunoscuta rubricã â€Başcanii sub lupaâ€...Adicã stai, cã e reluarea emisiunii de asearã...
PAVELESCO:- Lãmbicã, tu te prezinţi şi la reluare? Ä‚sta da zel muncitoresc...Hai, sã trecem mai bine la subiect, cã le temps c’est de l’argent...Concretamente! Vreau s-aud cã-ţi retragi solicitarea de amplasare a propriei statui în piaţa centralã, în faţa Primãriei...
SPINESCU:- Ca s-o amplasezi pe ta...
PAVELESCO:- Nu neg. Iar pânã desearã aştept sã-mi restitui statuia, pe care, cu mişelie, mi-ai sustras-o acum circa un sfert de ceas...Nu nega, cãci numai tu puteai!
SPINESCU:- Nu neg nici eu...Dar drept rãspuns la fapta odioasã de aceeaşi naturã înfãptuitã de tine, Tolicã, acum circa o orã. Sã restabilim adevãrul...
PAVELESCO:- Adevãrul e mai puţin important. Important este cine spune propoziţia...Şi, poftim, promit şi eu cã imediat vei reintra la rându-ţi în posesia propriei statui, sã ţi-o poţi amplasa unde vrei, mai puţin unde nu trebuie...Dacã vrei, pot face lobby pentru tine s-o poţi amplasa în faţa sediului SPIN TV.
SPINESCU ( se ridicã ):- De acord. Desearã la ora opt, în spatele pieţei mici, ne recuperãm statuile...
PAVELESCO:- Iatã o mutare deşteaptã!
SPINESCU:- Însã la amplasarea statuii în centru nu renunţ. Eu m-am gândit primul, eu mi-am dorit primul, tu te-ai decis numai dupã ce ai aflat de intenţia mea şi doar ca sã-mi zãdãrniceşti visul...
PAVELESCO:- Eşti un ticãlos! Ştii bine cã eu am statuia realizatã de maestrul Rodinescu de-acum cinci luni. Tu te-ai decis şi ai acţionat rapid numai cu scopul mişelesc de a-mi spulbera mie visul...Bine, Lãmbicã! Care vas’zicã rãzboiul statuilor continuã! Dar, ai grijã, cã acum chiar ai fãcut o mutare fatalã...
SPINESCU:- Depinde pentru cine...Concordie maximã, Tolicã!
PAVELESCO:- Concordie maximã, Lãmbicã! Şi pregãteşte-te de rãzboi! A la guerre c’est comme a la guerre!...( Se îndreaptã spre uşã. În acelaşi timp, pe uşã intrã cei doi zdrahoni, aducând o statuie, învelitã cu o cuverturã. Sunt îndrumaţi de DÄ‚NILÄ‚.)
DÄ‚NILÄ‚:- Haideţi, haideţi! Mai repede!
UN ZDRAHON:- Are capul mare al dracu’! ( Râd. Atunci îl vãd pe SPINESCU ) D-le deputat! ( Înghite în sec. SPINESCU dezveleşte statuia. Este cea care îl reprezintã. )
SPINESCU:- Cretinilor! Încet, sã nu mã zgâriaţi!
ALT ZDRAHON:- Vai, se poate!
SPINESCU ( cãtre PAVELESCO ):- La opt, în spatele pieţei mici!
PAVELESCO:- La opt, în spatele pieţei mici!
SPINESCU:- Îţi dau un sfat, Tolicã...Poţi sã ţi-o amplasezi la locul de veci. Cãci ştiu cã ţi-a dat Başcanu un loc central în cimitir...Sper cã n-ai de gând sã ne pãrãseşti. Eu pe cine mai combat în ziarele mele? ( Iese, rânjind. )
PAVELESCO:- Ticãlos! Mişel!...Lãsaţi-l acolo! Şi ieşiţi! ( Cei patru ies. ) Dãnicã, du-te şi ia-mi nişte ţigãri...
DÄ‚NILÄ‚:- Unchiu...Pardon! D-le senator, vã lãsaserãţi de fumat!
PAVELESCO:- Dãnele, executã şi nu discutã! ( DÄ‚NILÄ‚ iese. )
PAVELESCO ( în faţa statuii lui SPINESCU; extrem de nervos ) Lãmbicã, Lãmbicã!...Mi-ai stat ca un spin în coastã de când ne ştim...Când eram colegi la generalã îmi furai din colecia de timbre, când eram colegi de camere la internat în Iaşi îmi bãgai strâmbe la fete. Când am fugit dincolo m-ai turnat la Secu. Ştiu sigur asta, cum ştiu şi faptul cã în 90 ai plãtit sã ţi se ardã dosarul. Acum, când suntem colegi de camere la Parlament îmi subminezi dreptul de a intra în istoria acestei urbe...Te-am suportat pânã acum, dar mi-a ajuns şi mie. Vrei rãzboi, Lãmbicã? Vei avea rãzboi! Debut de la guerre!...Vei vedea cine este cu adevãrat Anatolie Pavelesco, regele pavelelor în Moldova, rectorul Başcani University şi cofondator al fundaţiei â€Viitorimea Moldoveiâ€, deţinãtor al Cooperativei Moldave de Credite şi Împrumuturi Rapide, om politic de însemnãtate, care a luat prânzul cu însuşi Preşedintele Franţei. Tu îţi vei folosi statuia ca monument mortuar...
( Intrã M. SMARANDA. Vede statuia lui Spinescu. )
M. SMARANDA:- Gata, Lãmbicã, pleci? Attends un peu! Cã vã fac tarte cu vişine...
PAVELESCO ( urlând ):- Mamã! Ieşi şi tu! ( M. SMARANDA iese speriatã. Îi suna mobilul. Îl scoate. Se agita brusc. ) Premierul?! Ce-o vrea? ( Rãspunde, cu condescendenţa de rigoare. ) Sã trãiţi! Da, la telefon. În teritoriu. La Başcani, da...Mâine, da. Zilele Oraşului. Din sponsorizãri...Ceva modest, ca sã fie...Cum?! Veniţi şi dvs?! Mâine searã?! V-aşteptãm cu mare plãcere. Sunteţi binevenit... ( Apoi, grav. ) Da, v-ascult...Moţiunea de cenzurã? Când o depune opoziţia, sãptãmâna viitoare? Pfii, nu se lasã ai naiba!...Ştiu, ştiu cã suntem la limitã...Sigur cã ne-ar prinde bine orice parlamentar în plus dintre independenţi...Cu cine? A, cu d-l deputat Haralambie Spinescu? Da, sunt într-o relaţie mai specialã, ne ştim, vorba ceea, de la grãdiniţã, am fost colegi de şcoalã, de liceu, de camere la internat la Iaşi şi, acum, de Camere în Parlament...Da, se pretinde incolor politic...Exact, incolor, inodor şi insipid...Întocmai, a pãrãsit principalul partid de opoziţie acum patru luni...Ce sã zic, s-ar fi exprimat spre cineva din partid c-ar trece la noi, dar vrea necesarmente un post de ministru. Ori la Educaţie, ori la Culturã, ori chiar la Agriculturã...Ha, ha! Bine-aţi zis, nu orice dobitoc ajunge în Guvern...Ascult, d-le Prim-ministru...Trebuie sã-l conving cu orice chip sã nu voteze moţiunea?...Îl conving. Gãsesc eu ceva...Cum? Înţeleg...Înţeleg...Gata. E clar ca lumina zilei...Strada...numãrul...Notat. Nu, nu merg personal, fireşte...Trimit persoana mea de încredere...Nicio grijã, d-le Premier, contaţi pe mine...( Închide. Îşi freacã mâinile de satisfacţie. ) Lãmbicã, Lãmbicã!...Tu ai vrut rãzboi...( Strigã ) Dan! Dãnel! Dãnuţ! Dãnicã!
( Intrã DÄ‚NILÄ‚. )
PAVELESCO:- Pe unde umbli?
DÄ‚NILÄ‚:- Dupã ţigãri.
PAVELESCO:- Te-ai apucat de fumat?
DÄ‚NILÄ‚:- Nu eu...dvs.
PAVELESCO:- Mãi bãiete, ce-i cu tine? M-am lãsat de trei luni...M-ai mai vãzut tu punând tutun în gurã?
DĂNILĂ:- Nu, domnu’ senator, dar doar ce...
PAVELESCO:- În fine, treaba ta...Dar poate aflã maicã-ta!
DÄ‚NILÄ‚ ( plângãreţ ):- Dar eu nu...nici nu...
PAVELESCO:- Sã lãsãm asta!...Fii atent...Te duci pe strada Academiei, nr.17...Spui cã vii din partea mea...O sã ridici un plic albastru...Îl aduci aici. Ai mare grijã! E de importanţã naţionalã...Vii drept încoace. Nu te abaţi nici în dreapta şi, cu atât mai puţin, în stânga...
DÄ‚NILÄ‚:- Nicio grijã, unchiu...domnule senator!...Vã mai las pachetul? ( De ţigãri )
PAVELESCO:- Mãi, tu ce-ai? ( DÄ‚NILÄ‚ îl ia. Iese. PAVELESCO ia un gât de bãuturã. Observã un plic pe jos. Îl ridicã. Scoate scrisoarea. Îşi cautã în buzunarul de la piept ochelarii. Nu-i gãseşte. Se uitã dupã ei. ) Ce-i asta?...Unde oi fi pus ochelarii de aproape? Merde! ( Se uitã pe scrisoare. Se strãduieşte sã citeascã. ) â€1. Olicãâ€...1. O-licã?!...A, 10. Licã...( Continuã cu greutate ) Francezu...Başcani...cantinei...Post..covrigi...30.000 lei...20.000 lei...Mâncare de post, probabil...Ce-o fi asta? A! ( Îşi dã o palmã peste frunte ) E lista lui Başcanu, cu cheltuielile de Zilele Oraşului...Şi îl invitã şi pe Licã Francezu?!...S-a tâmpit Costel? Invita interlopii lui?!...Merde! Unde-or fi ochelarii de aproape? ( Bagã plicul în buzunar. Intrã BAŞCANU. )
