PAVELESCO ( rãstit ):- Citeşte, Costele! ( BAŞCANU citeşte )
BAŞCANU:- Citesc...( Citeşte rapid. ) Aoleu, naşule!
PAVELESCO:- Sã nu-mi spui cã nu se poate...
BAŞCANU:- Nu-i vorba cã nu se poate...
PAVELESCO:- Ştiu, are o cerere anterioarã cu obiect similar şi Spinescu...Pe-a mea o antedatezi sã fie prima...Nu m-ar deranja nici dacã ai face-o pierdutã pe-a lui Spinescu...Ai aici şi anexa la cerere...( Îi întinde un dosãrel cu file ) Semnãturile de susţinere a amplasãrii statuii a unui numãr de peste 1000 de cetãţeni ai oraşului...Mai precis 1001 în cap.
BAŞCANU:- Angajaţii dumitale şi familiile lor...
PAVELESCO:- Nu numai...Toţi locuitori ai urbei, asta importã. Toţi dornici ca statuia marelui om de stat Anatolie Pavelesco sã se înalţe mândrã pe soclul de lângã artezianã, ca un demn exemplu de reuşita în viaţã...Fãrã trecut şi fãrã statui de oameni mãreţi nu putem avea viitor!
BAŞCANU ( rãsfoind, ajunge la sfârşit ):- Asta aşa-i...Hoho! Numãrul 1001...Arãsmeriţei Ion...Ä‚sta ar semna orice numai sã vândã iar gogoşi...( Bagã şi anexã în hainã. ) Bine, naşule...Ai numãr de înregistrare cu o zi înaintea cererii lui Spinescu...Apoi redactãm proiectul de hotãrâre, obţinem toate avizele necesare, facem lobby la consilieri sã ne-asigurãm de majoritate şi, cum ziceam, imediat dupã alegeri...
PAVELESCO:- Ce-ai spus?! Dupã alegeri?! Costele bãiete, ori n-ai înţeles ori te prefaci...
BAŞCANU:- Pãi când? Cam asta e traiectoria administrativã a unei hotãrâri de consiliu, ãsta e timpul ei de coacere...
PAVELESCO:- Bag seamã cã te-ai sãturat de primãrie...Spune aşa, finule!...
BAŞCANU ( uşor panicat ):- Nu m-am sãturat, naşule...Dimpotrivã. Plus c-ar fi pãcat sã las neterminate atâtea lucruri frumoase începute în mandatul ãsta...
PAVELESCO:- Ce, n-ai terminat casa de vacanţa de la mare? Sau vila de la Buşteni?
BAŞCANU:- Nu, n-am terminat de reabilitat strãzile ce erau de reabilitat, n-am terminat de termoizolat blocurile ce erau de termoizolat, n-am terminat de concesionat terenurile ce erau de concesionat, n-am terminat de dat cornul cu lapte la elevi ce era de dat...
PAVELESCO:- Cu firmele tale, Costele...Conflict de interese!
BAŞCANU:- Aş! M-am retras din toate, nu mai am absolut nicio legãturã cu firmele mele...Nici cu firma de construcţii, nici cu cea de ambalare ciuperci, nici cu cea de panificaţie, nici cu porcãriile şi gãinãriile de la Zãivãdeni şi Gârleşti, care asigurã în continuare carnea şi ouãle locuitorilor judeţului nostru şi nu numai...A! Plus, sã nu uitãm cã n-am terminat nici de pavelat aleile ce erau de pavelat...
PAVELESCO:- Le poate termina şi altcineva, Costele...Nu e marcã înregistratã â€Başcanuâ€...
BAŞCANU ( convins ):- Bine, naşule, şi când ai vrea d-ta sã fie gata?
PAVELESCO:- Eu poate nu m-aş grãbi. Dar am apucat sã-i zic maicã-mii şi peste o sãptãmânã vrea sã meargã în centru, în faţa Primãriei, sã mã admire în mãrime statuarã...Nu pot s-o dezamãgesc...Stã prost cu inima, ştii doar...
BAŞCANU:- O sãptãmânã?! E prea din scurt...
PAVELESCO:- Cã n-oi mai fi folosit tu niciodatã stimulatori pentru coacerea timpurie a unei hotãrâri de consiliu?...Antedateazã cererea cu patru luni în urmã şi gata!
BAŞCANU:- Naşule, dar stãm prost în sondaje. Guvernarea erodeazã, vorba ceea, cã ştii şi d-ta de la alegãtorii din circumscripţie, cã de-aia nici nu prea mai dai pe la biroul din teritoriu, sã nu dai ochii cu ei...Cã la centru nu prea s-au luat mãsuri populare...Şi deja intrãm în precampanie...Mi-e sã nu dãuneze imaginii partidului...
PAVELESCO:- Eu?! Eu sã dãunez imaginii partidului?! Costele, tu te auzi?!
BAŞCANU:- Nu asta am vrut sã zic...Gestul de a monta statuia tocmai acum, mã gândesc sã nu...
PAVELESCO:- Nu mai gândi, Costele!...Eşti pus sã execuţi, nu sã gândeşti...
BAŞCANU:- Ştiu, dar totuşi...
PAVELESCO:- Fãrã trecut şi fãrã statui de oameni mãreţi Başcanii nu vor avea nici viitor, Costele!
BAŞCANU:- Bine, corect şi-asta...
PAVELESCO:- Costele, eziţi?
BAŞCANU:- Nu ezit, dar...Nu ezit, naşule, par eu cã ezit?...
PAVELESCO:- Merde! Dacã candidezi ai şanse mari sã câştigi din nou primãria, cãci noi organizãm alegerile. În schimb, dacã nu candidezi n-ai nicio şansã sã fii reales...Eşti conştient de asta.
BAŞCANU ( decis ):- Naşule, e ca şi amplasatã...Doar Consiliul e-al nostru, cu mici excepţii, care-s ai lor, dar nu suficienţi sã se opunã...
PAVELESCO:- Ei, ãsta-i finul meu! Te recunosc finalmente...
BAŞCANU:- Atunci am plecat...Vorba dumitale cu le temps c’est...
PAVELESCO:- Le temps c’est de l’argent...Mai învaţã şi tu o limbã strãinã, finule, cã am intrat în UE...
BAŞCANU:- Nu, cãci ştiu franceza, doar am învãţat-o de la madam Smaranda, dar sã mã exprim mi-e mai greu...Plec, cã mai am de pus la punct ultimele detalii sã iasã bine Zilele Oraşului...( Cei doi merg spre uşã. )
PAVELESCO:- Le organizezi, nu te laşi...
BAŞCANU:- O datã face Başcani 513 ani de atestare documentara.
PAVELESCO:- Ei, vezi, asta poate dãuna imaginii partidului...O extravaganţã ca asta, o aşa risipire a banului public, acum când criza economicã e în plin avânt şi e nevoie de austeritate maximã...
BAŞCANU:- A! Nu, cã e din sponsorizãri...Primãria pune numai 30.000 de lei, o nimica toatã...Anivesare de crizã...Cu artişti locali, de duzinã...Mai destindem şi noi electoratul...Un mic, o bere şi-o manea...Austeritate curatã!
PAVELESCO:- Treaba ta, dar iar te ia în colimator Spinescu la SPIN TV sau în fiţuicile lui ordinare, â€Spinul moldav†şi â€Başcanii sub lupãâ€...Poate preia şi presa centralã informaţia...
BAŞCANU:- Nu, cã moguleţul începe sã se dea pe brazdã. I-a spus în particular lui Smoleanu cã s-a cam sãturat de independentã, i-a ajuns patru luni de când a plecat de la opoziţie şi ar trece de partea noastrã. Îi place culoarea noastrã. Politicã, mã refer. Bine, şi cea din obrajii, cãci puterea te îmbujoreazã…( Râde de propria glumã. ) Dar vrea cu dinadinsul un post de ministru.
PAVELESCO:- Nu mã-nnebuni. Lãmbicã, ministru?! Mã faci sã râd.
BAŞCANU:- Ori, la Educaţie, ori la Culturã. N-ar zice nu nici la Agriculturã...
PAVELESCO:- Hai, lasã-mã...Lãmbicã şi Cultura!
BAŞCANU:- Baba şi mitraliera...Concordie maximã, naşule!
PAVELESCO:- Concordie maximã! Ai luat cererea?
BAŞCANU:- Luat.
PAVELESCO:- Şi anexa?
BAŞCANU:- Parte integrantã. Concordie maximã! ( Iese. )
( Dupã câteva clipe, intrã DÄ‚NILÄ‚ agitat. )
DÄ‚NILÄ‚:- Unchiule!...
PAVELESCO:- Mãi, Dãnele, ţi-am zis de mii de ori...Eu nu fac nepotisme...
DÄ‚NILÄ‚:- Pardon! D-le senator, dezastru! S-a-ntâmplat ceva groaznic...
PAVELESCO:- Ce?!
DÄ‚NILÄ‚:- Nici nu-mi pot explica cum s-a putut...
PAVELESCO:- Ce, mãi Dãnilã?
DÄ‚NILÄ‚:- Doar ce o aşezasem...Nu-mi vine sã cred.
PAVELESCO:- Dar vorbeşte odatã!
DÄ‚NILÄ‚:- Nu mai sunteţi unde eraţi!
PAVELESCO:- Cum nu mai sunt?
DÄ‚NILÄ‚:- Aţi dispãrut pur şi simplu! Când m-am întors sã închid...nu mai eraţi.
PAVELESCO:- Dãnuţe, vino-ţi în fire! Sper cã n-ai început sã tragi iarbã...Atât mi-ar mai trebui, consilier dependent...Ce iei, haşiş? Te bag în curã de dezintoxicare...
DÄ‚NILÄ‚:- Vã jur, nu mai sunteţi unde trebuia sã fiţi...
PAVELESCO:- În Parlament?! Eşti zãlud?! S-a dizolvat?! Ne-a fãcut-o Preşedintele!...
DÄ‚NILÄ‚:- Statuia, vorbesc de statuia dvs...
PAVELESCO:- Statuia? Ce-i cu ea?
DÄ‚NILÄ‚:- Cum ce-i cu ea? Nu v-am zis, a dispãrut...
PAVELESCO:- Cum aşa?
DÄ‚NILÄ‚:- Nu-mi explic...Dezastru, v-am zis!
PAVELESCO:- Statuia, zici...Chiar nu mai e?
DÄ‚NILÄ‚:- Nu mai e. Nu-mi explic...S-a evaporat.
PAVELESCO:- Las, cã-mi explic eu...Adu-o aici pe-ailaltã...De-aici nu poate dispãrea...Bãnuiesc eu cum s-a evaporat...
DÄ‚NILÄ‚:- Am fugit. ( Iese. )
( Intrã SPINESCU, emfatic. )
SPINESCU:- Tolicã! Concordie maximã!
PAVELESCO:- Lãmbicã! Concordie maximã! Formidabil! Gând la gând...
SPINESCU:- Cu bucurie?
PAVELESCO:- Asta rãmâne de vãzut...
SPINESCU:- Nu crezi cã ne vedem prea rar pentru doi foşti colegi şi amici?...Pe la Parlament eşti scump la vedere. Ai ajuns în sesiunea asta?
PAVELESCO:- Chiar des. Probabil când ajung eu eşti tu în teritoriu...
PINESCU:- Şi invers. Cel mai probabil...Facem o partidã? Ca pe vremuri, la internat...( Scoate o tablã de şah micuţã, din buzunarul mare al hainei. O pune pe masa din living. ) Sau ţi-e teamã sã nu pierzi?
PAVELESCO:- În faţa ta, mãi, Lãmbicã? De câte ori m-ai bãtut tu pe mine? ( Cei doi aşeazã piesele. ) Cu ce joci? Tot cu albele?
SPINESCU:- Tot. La vârsta mea e greu sã mã mai schimb, s-o dau pe negre. ( Râde ) Ia zi-i, cum merge renovarea vilei?
PAVELESCO:- Merge. Mai am de montat numai oglinzile veneţiene...
SPINESCU:- De unde le iei? Dacã vei, îţi vând un pont. Eu le-am luat de prin Polonia, un amic. Chilipir...50.000 Euro bucata.
PAVELESCO:- Curat chilipir! Mutã! Dar ai grijã cum muţi, mãi, Lãmbicã! Cã în ultimul timp nu prea ţi-au mai ieşit mişcãrile?
SPINESCU:- Zici tu? Uite, îţi iau calul!
PAVELESCO:- Ia-l, Lãmbicã! Cã-ţi iau şi eu dama...Ce te faci acum?...Ce qui fait le monde c’est la femme...femeia face lumea...Anatole France.
SPINESCU:- Pfii! N-am vãzut...
PAVELESCO:- Ce-ţi spuneam mai devreme?
SPINESCU:- Cam ai dreptate, sã ştii. S-au cam strâns necazurile la poarta mea...Poftim, mi-a fãcut dosar politic procuratura, nevastã-mea a bãgat divorţ dupã atâţia ani...
PAVELESCO:- Ei na! O neglijezi?...
SPINESCU:- Aş! Doar o-nşel...
PAVELESCO:- Nu te mai lãuda degeaba...Şi parcã vãd cã la partaj ea obţine tot, c-aşa-i cu justiţia asta, a devenit din ce în ce mai oarbã, de nici procurorii nu mai au pe ce pune sechestru...
SPINESCU:- Acum cum o vrea Dumnezeu, Tolicã...Dar tu? Madam Smaranda ce mai face?
PAVELESCO:- Binişor. Mutã!
SPINESCU:- Mut. Ţin minte când eram mici, când fãcea tartele alea cu vişine...Mamã-mamã, ce bunãtate!...Acum a trecut pe afaceri, ca sã vezi! Îi merg, îi merg de minune. Zãu de nu, are o pricepere!...( Apare de pe terasã M. SMARANDA ) A! Poftim! ( Se ridicã ) Sãrutmâna, madam Smaranda!
M. SMARANDA:- A! Bonjour, Lãmbicã? Iar jucaţi şah?
SPINESCU:- Tocmai vã lãudam talentul în afaceri, madam Smaranda...Se zvoneşte cã una din firmele dumneavoastrã a obţinut contractul cu Primãria la licitaţia pentru europubele...Adevãratã loviturã. Afacere de milioane. Felicitãri, dacã-i adevãrat...O sã verificãm şi noi, la Spinul, legalitatea procedurii...
M. SMARANDA:- Mulţumesc, drãguţule...Dar je ne sait pas despre ce europubele vorbeşti...
PAVELESCO:- Mamã, lasã-ne singuri! Mergi sã te odihneşti...
M. SMARANDA:- M-am odihnit.
PAVELESCO: - Mai odihneşte-te! Ai cearcãne...( Se ridicã şi, nervos, o ia pe M. SMARANDA cu forţa şi o duce spre terasã )
M. SMARANDA:- Bine, bine. A! J’ai oublie...Nu vreţi sã vã fac nişte tarte cu vişine?
PAVELESCO:- Altã datã, mamã.
M. SMARANDA:- Bien...A! Dacã ieşiţi la joacã, sã nu vã-ndepãrtaţi de casã şi la ora zece sã fii înãuntru...Compris, Tolicã?...
( PAVELESCO o împinge pe terasã. În acest timp SPINESCU îi mutã o piesã de-a lui PAVELESCO în alt pãtrãţel. PAVELESCO se întoarce )
