CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Urãri de bine capitaliste, dom’ Pavelesco!...
PAVELESCO:- Cetãţene!...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Arãsmeriţei. Ion Arãsmeriţei...
PAVELESCO:- Mã rog...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Mic întreprinzãtor şi alegãtor de nãdejde...Pe dvs. vã cãutam, sã depun şi eu o petiţie...
PAVELESCO:- Ai intrat într-o casã particularã...Dacã vrei o audienţã vino la biroul meu de parlamentar, de pe strada...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Ştiu, ştiu, Nãdejdii, nr. 14...Cã vin în fiecare miercuri între 10 şi 14, conform programului afişat la loc vizibil. Dar dvs. nu sunteţi când ţineţi audienţele...Şi am auzit cã aţi venit aici, la cumnatul dvs. şi vreau sã m-ascultaţi...
PAVELESCO:- Cetãţene...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Arãsmeriţei. Ion...
PAVELESCO:- Bine, bine, am reţinut...Arãsmeriţei...Înţelege cã trebuie sã respectãm nişte proceduri, nu pot sã ţin audienţe aşa, în cadru neorganizat şi în afara programului...Dacã te-ascult pe d-ta trebuie sã ascult şi pe restul, nu?...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT ( Se uitã în spate ):- Care restul?...D-le senator, trebuie sã m-ascultaţi. Am dobândit dreptul ãsta când v-am votat...Sunteţi ultima mea şansã. Altfel, sã ştiţi cã mã revolt. Nu vreau sã mã revolt. Nu-mi place sã mã revolt. Chiar detest sã mã revolt. Dar simt cã trebuie sã mã revolt. Şi altã formã de revoltã în afara autoincendierii nu mai poate avea efect...
PAVELESCO:- Autoincendierii?! Stai, cetãţene, ce te-a apucat? Unde, aici?! Acum?!
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- A, nu! În faţa Primãriei. Sã ştie tot oraşul cã un cetãţean n-a mai suportat ticãloşia lui Başcanu şi şi-a dat foc...
PAVELESCO:- Dar ce-i, d-le, ce ţi-a fãcut?
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- M-ascultaţi?
PAVELESCO:- Hai, zi-i repede! Cã le temps c’est de l’argent...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Cã bine ziceţi...Cu ce sã-ncep?
PAVELESCO:- Cu sfârşitul...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Aşa...Eu, cum sã vã zic, am murit de foame toatã viaţa...Dar acu’ doi ani am reuşit cu nevasta sã deschid şi eu, cu bãnuţi strânşi cu sudoare, o gogoşerie. â€La gogoaşa revoltatãâ€. O ştiţi poate, colo, lângã Poştã...Dar primarul ticãlos mi-a retras luna trecutã autorizaţia de funcţionare. A gãsit oamenii `mnealui nereguli, vezi doamne! o codiţã de şoricel într-o gogoaşã....Au pus-o espre slugile de la Sanitar-Veterinarã, dar eu am rãmas fãrã autorizaţie, ce mai!...Ca sã aflu acum cã a eliberat autorizaţie în zonã fix pentru afacere cu gogoşi, cui credeţi, lui Bebe Grãtãrescu, întâmplãtor soţul Salomeei Grãtãrescu, admirabila secretarã a primarului...Pãi cât credeţi cã va mai înghiţi başcanu de rând gogoşile primarului şi acoliţilor lui? De ce noi nu putem avea gogoşile noastre?...
PAVELESCO:- Bine, cetãţene...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Arãsmeriţei...
PAVELESCO:- Ştiu, Ion. Am notat. Merde!
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Cum? Nu, merdenele nu fãceam, doar gogoşi..( Scoate o pungã şi o înmâneazã. ) Uitaţi aici, dom’ senator, cã v-am adus câteva, sã vã convingeţi...Sunt calde...( PAVELESCO le ia. ) Gustaţi, gustaţi! Cã nu e nicio codiţã...( PAVELESCO gustã. Dã din cap cã sunt bune. ) Vedeţi? ( PAVELESCO lasã punga cu gogoşi pe masã. )
PAVELESCO:- Bine, voi dispune verificãri şi dacã s-au comis ilegalitãţi...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Nu-i prima a lui Başcanu...Fi-miu face în curând şase ani...
PAVELESCO:- Mã rog, la mulţi ani!
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Mulţam!...Şase ani de când are depusã cererea pentru o locuinţã ANL. A rãmas pe acelaşi loc 13 de când a înregistrat-o...
PAVELESCO:- I-auzi! Curat ghinion!
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Credeţi cã nu şi-a bãgat Başcanu coada? A aflat cã e fiu-meu, vã spun...Îmi poartã picã de acum şapte ani, când eram taximetrist ambulant. Nu l-am luat în taxi, cãci trebuia sã onorez o comandã luatã şi s-a şucãrit. La mine, comanda era comanda...De atunci mã prigoneşte într-una...
PAVELESCO:- Bine, am notat...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Ba, n-o sã credeţi, a ajuns şi la nepoatã-mea...A aflat cã face parte din ansamblul popular ’’Junii Başcani’’ şi a scos-o pe motiv de sex, c-a schimbat şi l-a fãcut numai de bãieţi...Şi-a început epurarea politicã în ansamblu, c-au fost primiţi numai copii de membri de partid şi, fiindcã n-au voce, cântã numai play-back...Dar sunt buni acum, c-au compus şi-i cântã mâine searã Imnul Başcanilor...
PAVELESCO:- De-ajuns, cetãţene...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Arãsmeriţei...
PAVELESCO:- Gata, omule! Am reţinut, ce dracului! Merde!
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Sã ştiţi, dom Pavelesco, ca eu vã simpatizez foarte mult...Politic, desigur. Şi am încredere mare. Faceţi lucruri bune, mai ales cu fundaţia...Pãreţi s-aveţi suflet mare. De-aia v-am şi votat, nu pentru suta aia amãrâta de lei...
PAVELESCO:- Mã omori cã m-ai votat. De unde ştiu eu?
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Ei, na! Notat la listã. Lista de la dom` Smoleanu...Ion Arãsmeriţei. Cu suveica...
PAVELESCO:- Bine, bine, gata, îţi mulţumesc pentru vot...O sã vãd ce pot face...Hai, acum pleacã, cã am treabã...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT ( Ieşind ) â€" Urãri de bine capitaliste, dom Pavelesco!...Cã, sã ştiţi, cã eu nu vreau sã mã revolt. Nu-mi place sã mã revolt. Chiar detest sã mã revolt. Dar... ( L-a scos afarã. Apoi cei doi intra din nou înãuntru. )
PAVELESCO:- Intrã un pic, cetãţene...Ştiu, Arãsmeriţei. Ia loc! Ba nu, cã poţi şi din picioare...( Scoate din buzunarul hainei un dosar cu multe coli. Îl deschide şi îl îl rãsfoieşte scurt, pânã la coala ultimã. Îi dã un pix CETÄ‚Å¢EANULUI REVOLTAT ) Semneazã aici!
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- O listã? A lui Smoleanu? Ha, ha, o ţineaţi la dvs...Pãi ce sã mai semnez? C-am semnat odatã pentru sutã...Şi-am votat...
PAVELESCO:- Cetãţene...Arãsmeriţei Ion, ştiu. Este condica de audienţe. Semnezi cã ai fost în audienţã la mine, aşa-s procedurile...
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- A!...Spuneţi aşa...Eu nu încalc procedurile... decât la caz extrem...Unde semnez? ( PAVELESCO îi arata. ) Dar n-am ochelarii la mine...
PAVELESCO ( scoate o pereche de ochelari din buzunarul de la piept al bluzei ) Ia-i pe-ãştia!...Vezi?
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT:- Vag...Dumneavoastrã vedeţi cu ei?...Ce scrie aici, poziţia 1001?! Aţi ţinut atâtea audienţe?! Pãi când? Cã eu am venit în fiecare miercuri şi nici picior de dumneavoastrã...( Semneazã ) Gata. Am semnat...
PAVELESCO:- Bravos, cetãţene! Eşti, într-adevãr, un cetãţean de nãdejde. ( Îi ia pixul şi dosarul. ) Şi-acum, gata, cã le temps c’est de l’argent. Mã strigã ţara...Are nevoie de mine...Merde! ( CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT aculta o secundã, derutat de strigãtul ţãrii. ) Haidem, cetãţene...( L-a scos pe uşã. )
CETÄ‚Å¢EANUL REVOLTAT( Se aude din hol ):- Arãsmeriţei. Ion Arãsmeriţei...M-aveţi şi pe mine în vedere, chiar la poziţia 1001...
( Revine PAVELESCO )
PAVELESCO:- Aşa...
( Pe uşa principalã intrã BAŞCANU. )
BAŞCANU:- Concordie maximã, naşule!
PAVELESCO:- Concordie maximã, finule! ( Priveşte ceasul de perete. ) Dar ştiu cã eşti punctual...
BAŞCANU:- Ai zis c-ajungi pe la nouã, iatã-mã la nouã fãrã un sfert fix...Cum a fost drumul?
PAVELESCO:- Prost. Trebuie iar bãgat în reabilitare...Iar se-mbogãţeşte Mãtãsache, regele asfaltului...( Merge la bar. ) Un picuţ de visichi?
BAŞCANU:- Şi mult, naşule.
PAVELESCO:- Eşti cu maşina?
BAŞCANU:- Da. De ce?
PAVELESCO:- Eu o singurã datã am refuzat un pãhãrel. Eram la Paris, primul an de pribegie departe de ţarã, vorbea ãla o franţuzeascã neaoşã şi n-am înţeles întrebarea. Şi când m-am prins nu am reuşit sã mã fac explicit...( Râd amândoi. PAVELESCO ia din bar sticla şi douã pahare. ) Finuţa a micã ce face?
BAŞCANU:- Bine, naşule, dar mata mi-ai nãşit bãiatul.
PAVELESCO:- Adicã aşa-i, cã parcã avea...( Gest sugestiv. ) Se-aude cã iar aştepţi barza.
BAŞCAN:- Zvon întemeiat.
PAVELESCO:- Costele, tu ai fãcut contract cu barza. Şi prin atribuire directã, bag seama. Cine ţi-l nãşeşte?
BAŞCANU:- Încã nu m-am decis.
PAVELESCO:- Eu nu mã dau dupã copac, sã ştii...La câţi am nãşit eu!...( Dubluînţeles, dupã intonaţie. )
BAŞCANU:- Chiar c-ai nãşit!... Mulţumesc. Sã vãd ce zice şi Yolanda. Dacã e, te anunţ din timp. ( Cei doi beau. ) Uuu! Tare!
PAVELESCO:- Ce naiba, original de la bunicuţul lui, Johny Plimbareţu...
BAŞCANU ( vede punga pe masã ):- Ce-s ãstea? Gogoşi? ( Gustã. ) Îmmm! Grozave! Cine le-a fãcut, madam Smaranda?
PAVELESCO:- Nu, e gogoaşã de-aia revoltatã...De-a cetãţeanului ãla Arãsmeriţei...( Başcanu se-nneacã. ) Costele, este un alegãtor de nãdejde al nostru...Mi s-a plâns cã-l prigoneşti...
BAŞCANU ( se amuzã ):- Ce, treaba cu codiţa de şoricel? Ce sã-i fac, naşule, dacã nu respectã normele igienico-sanitare...Legea-i lege, nu?
PAVELESCO:- Vezi, cã ameninţã cã se revoltã...cã-şi dã foc în faţa Primãriei...
BAŞCANU:- Cine, Arãsmeriţei? De când ameninţã!...Ai vãzut dumneata mãmãliga sã explodeze?...
PAVELESCO:- În fine...Costele, le temps c’est de l’argent...De ce te-am chemat...Concretamente!...Vreau sã vãd cât îţi respecţi naşul...
BAŞCANU:- Se poate, naşule! Nu ţi-am dovedit şi zilele astea? N-a câştigat firma dumitale, pardon, a madamei Smaranda, licitaţia pentru europubele?
PAVELESCO:- Oferta cea mai bunã din punct de vedere economic...Mersi, nu pot sã zic...( Scoate o foaie şi i-o întinde ) Acum aş vrea sã înregistrezi la Primãrie cererea asta a mea şi în cel mai scurt timp sã-i dai rezolvare de rigoare, bineînţeles pozitivã...
BAŞCANU:- E ca şi rezolvatã, naşule! O concesiune, un contract de pavelat în oraş?...Şi, poftim, din respect pentru naşul şi ţinând cont de vremurile grele pe care le traversam cu toţii, reduc şi din comision, la doi la sutã...Naşule, cere orice şi oricât, cã este de unde, din sãrãcia noastrã...Orice, oricât...dar nu oricând. Dupã alegeri. Adicã numai peste cinci luni. Pânã atunci mã ocup exclusiv de oraş...Febra alegerilor, ne-apucã hãrnicia...Zi şi noapte în preajma cetãţenilor urbei...Cu alte cuvinte, îngrãşãm porcul în ajun, ca tot primarul mioritic...( Râde. )
