JUDECÃTORUL: Reclamantã- Ursu Maria, pârât-
Ursu Ghoerghe. Divorţ.
EA: Sãru’mâna, dom’ presãdinte de trebonal.
J: Carevasãzicã d-ta vrei sã divortezi?
Pârât, ce ai de spus?
EL: D-apoi, dom’ presedinte, eu unul...o
iubesc.
EA: Aha! Mã omoarã cã mã iubeste. De parcã
ar fi de-ajuns.
J: Nu vorbi neîntrebatã!
EA: Da, dom’ preşedinte. Nu vorbesc
neîntrebatã.
J: Ce s-a-ntâmplat? Relaţiile dintre
dumneavoastrã sunt iremediabil vãtãmate
încât continuarea cãsãtoriei nu mai este
posibilã ?...Reclamantã, am întrebat ceva!
EA: A! Pe mine?...Da, dom’ preşãdinte, sunt
imere...ideme...irede...sunt, dom’
preşãdinte.
J. Care sunt motivele de divorţ?
EA: În primul şi nu în ultimul rând, dom’
preşãdinte, nepotrivirea...
J: Ştiu, de caracter. Da’ n-aveţi puţinã
imaginaţie?
EA: Aş! De unde caracter la mototol? Ehe, cã
dacã avea dintr-ãsta n-ajungeam noi la
trebonal, cã mie îmi plac bãrbaţii cu
caracter.
J: Atunci?
EA: Nepotrivire de salar’, dom’ preşãdinte.
Cã dânsul câştigã într-o lunã cât opţin eu
într-o zi proastã. Pãi e cinstit?
J: Ãsta nu-i un motiv suficient. Soţii sunt
obligaţi sã-şi acorde sprijin la nevoie unul
altuia.
EA: În cine sã am sprijin? În blegoman? Pã’
cã, dom’ preşãdinte, v-o spun pe şleau, cã
nu mã feresc: eu una nu m-am mãritat, m-am
însurat. Eu fac totu’-n casã, cã mototolu’
de blegoman nu e-n stare de nimic.
J: Vã rog sã vã mãsuraţi cuvintele! Nu-l
faceţi astfel în instanţã!...
EA: Da’ ce, eu îl fac? L-a fãcut mã-sa!
J: Dacã nu folosiţi cuvinte adecvate, vã
amendez!...D-ta pârât, ce ai de spus?
EL: D-apoi eu unul, dom’ preşedinte...o
iubesc.
J: Şi altceva?
EL: D-apoi ce altceva?
EA: Vedeţi, vedeţi, dom’ preşãdinte, îi
scoţi vorbele din gurã cu cleştele. Simţ şi
eu necesitatea sã stau seara de vorbã cu
omu’ meu, sã schimb o idee, o pãrere, da’ am
cu cine? Vooorbesc numai eu...
J: Aici mai vorbesc şi eu. D-ta vorbeşti
doar când te-ntreb eu.
EA: Întrebaţi-mã, dom’ preşãdinte, întrebaţi-
mã! Orice!
J: Ce alte motive de divorţ mai aveţi?
EA: Ehei, stãm pânã mâine aici dacã m-apuc.
E leneş, doarme zece ore pe zi zilnic- başca
somnu’ de la serviciu, care-i lege-, sforãie
ca...pardon, cã era sã zic ca â€Ţporcu", da’
suntem la trebonal şi nu se cade...
J: De bãut bea?
EA: Aşa, bine c-aţi amintit...Nu, înainte,
cân’ ne-am luat, nu punea strop de bãuturã
pe limbã, z’cea cã-i face rãu, da’ de
cevaşilea timp încoa’ şi-a fãcut d’mnealui
desul obicei de a merge în fiecare zi de
salariu- vã daţi seama, de douã ori pe lunã!-
la bere cu colegii de serviciu. Vine-acas’
dupã douã ore, în timp ce eu îl aştept
îngrijoratã acasã, cã poate îi dã cineva în
cap şi-i ia şi bruma de bani de-i mai
rãmâne...
J: Şi se comportã agresiv când vine acasã?
EA: Ha! Atât îi trebuie! Sã-ncerce numa’ sã
ridice mâna asupra mea, cã mã vãz vãduvã.
J: Pârât, d-ta ce ai de spus faţã de toate
astea?
EL: D-apoi eu unul, dom’ preşedinte...sunt
nevinovat. Nu recunosc fapta.
J: Ce faptã, omule? Aici e proces civil, de
divorţ, nu penal.
EA: Lãsaţi-l sireacu’, dom’ preşãdinte, c-a
avut de curând un proces de-ãstãlaltu’,
penal şi probabil sigur s-a-ncurcat...Nu
ziceţi cã acu’ f’o juma’ de an, prin
primãvarã, vine acasã de la serviciu mai
devreme, fãr’ sã dea un telefon în prealabil
dinainte ca omu’, şi îl gãseşte la noi pe-un
vecin, Ilie, de-l chemasem eu sã-mi repare
feru’ de cãlcat cã dânsul se pricepe, e
tâmplar şi, eu, ca sã-l rãsplãtesc, zic sã-i
calc cãmaşa şi pantalonii sã vãz şi dacã
foncţioneazã feru’...Ei bine, nu ziceţi cã
dumnealui nici una nici douã l-a luat la
bãtaie pe sireacu’ vecin închipuindu-şi cine
ştie ce porcãrii...cã e şi gelos de
necrezut: nu pot sã lipsesc şi eu de-acas’ o
zi-douã cã şi intrã la idei...Noroc cã, în
final, l-am convins eu cu greu pe vecinu’
Ilie sã-şi retragã reclamaţia, cã altfel
acu’ era în puşcãrie. Şi nici nu-mi e
recunoscãtor mãcar...
J: Copii aveţi?
EA: Pãi întrebaţi-l, e-n stare?...E-n stare
sã aibã grijã de un copil? Noroc cu vecinu’
Ilie...
J: Ei! Ce-a mai fãcut vecinu’ Ilie?
EA: I-a promis cã-i gãseşte o a doua slujbã,
de noapte, sã mai câştige ceva bani în plus
peste, cã dacã e de s-ar zice cum ar veni de
un copil sã avem cu ce...Da’ te-ai gãsit?
Vrea omu’ ãsta sã munceascã?
J: Bine, m-am lãmurit. Ascultaţi sentinţa:
în cauza de faţã privind pe Ursu Maria şi
Ursu Gheorghe achitã pe pârât, constatând cã
este nevinovat....ããã, pardon, cã nu-i
proces penal...declarã desfãcutã cãsãtoria
din vina vecinu...ããã, pardon, din vina
pârâtului...
EL: Din vina mea?! Da’ cu ce-am greşit, dom’
preşedinte? Cã eu unul o iubesc...
J: Tocmai de-aia. Declar şedinţa de judecatã
închisã!
