- Alo! Salut, Ninel! - Salut, Titel!
Care-i buba? - Uite ce-i, te-ntreb
direct, cã dup-aia pierd ideea: ai sã mã-
mprumuţi şi pe mine cu 10.000 de
dolari? - Cââât?! Ce-şt’ zãlud? La ce-ţi
trebuie atâta bãnet? Iar a fãcut fi-tu vreo
boacãnã, şi tu joci rolul turcului? -
Bre, ai sau ba? - Am...douãj’ de mii, nu
zece, da’ de lei, frate. De â€ŢSportul" şi
trei ţigãri... – Pfii! Ia sã vezi cã
pierd şi ocazia asta. – Ce pierzi,
frate? Spune-mi şi mie. – Hai, cã-ţi
spun. Vroiam sã intru într-un joc de într-
ajutorare... – Ca â€ŢCaritas"? Ce-şt’
zãlud? N-ai pierdut acolo grãmadã de
bani? - Nu., cã ãsta-i sigur. – Şi
de câte ori îţi scoţi banii? - Nu-i un
calcul exact, da’ te scoţi bine. Om te
faci. –În cât timp? - Cam în patru
ani. – În patru ani?! Ce-şt’ zãlud? Ai
grijã, cã iar iei ţeapã. – Nu, bre, ţi-
am zis, ãsta-i pe sistem sigur. – Spune-
mi şi mie sã nu mor prost. – Îl ştii pe
vãru-miu Costicã din Piteşti? - Care,
handicapatu’? - Nu-i handicapat. E doar
mai leneş în gândire. Da’ şi când se
porneşte!... –Nu-mi spune, a pus la
punct un joc piramidal? - N-a pus. Mai
isteţ: a intrat în politicã. – Şi? -
Cum â€Ţşi"? Nu vin alegerile? - Vin, n-ar
mai veni, cã iar nu ştiu cu cin’ sã votez.
Pânã mai ieri ziceam cã sã ştampilez tot
pe... – Bre, mã laşi sã termin? Cã dup-
aia chiar mori prost şi-i vina ta. – Te
las. Spune! - Şi, ca sã fie pus primu’
pe listã în judecţ, pe loc eligibil la
deputaţi, i s-a cerut de conducerea
partidului 50.000 de parai. Îi mai lipsesc
zece mii. – Tii! Nu-i cam mult? -
Mult, da’ face. E o investiţie: bagi banu’
în ceva sigur. – În ce? - Cum în ce?
În demnitatea de deputat... – Şi cu ce s-
alege? - Aoleu, Ninele! Se vede cã nu-ţi
mai merge televizorul de cinci ani... Pãi
parlamentaru’ înmulţeşte dolaru’, bre. Nu
toţi, e drept, da’ aproape. Zice lumea cã
doarme, da’ parlamentaru’ nu închide un ochi
patru ani de zile. Suge de la toate
ugerele... – Ce ugere, frate? - E
clar. Hai sã te iau altfel! Ninele, ai
pomenit tu parlamentar fãrã vilã? - Nu,
ce-i drept. – Ai pomenit tu parlamentar
fãrã maşinã strãinã cu şofer? - Nici, ce-
i drept. – Ai pomenit tu rudã de
parlamentar sã se plângã? - Asta ar fi
culmea. – Ei, mai venişi de-acasã. Mi-a
promis vãru-miu Costicã cã dacã îl împrumut
acu’ cu zece mii de verzişori sã-şi
achiziţioneze locu’ în Camerã- Camera
Deputaţilor, te-ai prins, sper-, pân’ la
finalul mandatului om mã face. Iar suma cu
care-am intrat în joc mi-o returneazã în
primul an de la numire... – Tiii! Pãi
spune, frate, aşa. Ãsta da joc de într-
ajutorare. Sigur-sigur! - Mie-mi spui!
Şi pierd şi ocazia asta... – Auzi,
Titele! Ia stai, frate, cã-ţi fac rost de
bani. De la unchiu’ Sãndel. Are bani
gârlã... – Ninele, nu te uit toatã
viaţa... – Normal cã nu mã uiţi. Cã mã
bagi şi pe mine în joc. – Te... bag. Da’
lu’ unchiu’ Sãndel nu-i mai vinzi pontu’.
Jocul devine riscant cu prea mulţi
jucãtori... – Nu-i spun, frate! Ce-s
zãlud?
