Deslusesc cu greu scrierea, aproape
cuneiforma, dar nu ma pot impotmoli de un
aspect asa neinsemnat. Citesc cand cu glas
tare si usor tremurat, cand in gand, fara
sa-mi dau seama:
"Azi, 13 iulie 2xxx.
Ora 17. Sunt pe plaja, in Palma de
Mallorca. Cu Iulica si a mica. I-am luat
bilet in acelasi hotel si lui Gabi. Parca
totusi berea noastra e mai buna decat a
spaniolilor. Nu stim noi, romanii, sa ne
promovam produsele…Primesc un telefon din
tara. Ma suna Primul-ministru! Il salut cu
respect. Ma informeaza despre starea
lucrurilor din tara. Accident de munca la
fabrica de armament! Trei morti?! Ce-i
viata asta! Soarele e dogoritor…Si vine
bomba: conu’ Fanica a fost nevoit sa-si dea
demisia de la Ministerul Industriei si
Cercetarii…Nici nu stiam ca mai avem
industrie si cercetare…Mi se propune sa
preiau functia vacanta. Sunt uluit.
Propunerea ma onoreaza, dar nu pot raspunde
pe loc. Ma consult. Cu Iulica. Si cu Gabi.
Nevasta-mea ma sfatuieste sa refuz, ca e
stres mare si probabil se-asteapta sa se
scoata niste castane din foc cu manea mea.
Iulica a avut intotdeauna dreptate. Gabi e
exaltata, ma implora sa accept imediat. Da
bine la CV si e imposibil ca in scurt timp
de mandat de ministru sa nu-mi
creasca "cota". Are si ea dreptate. Si-asa
mi-e cam jena cu declaratia de avere in
comparatie cu ceilalti colegi de Camera.
Anunt hotararea la Bucuresti. A venit
timpul sa fiu si ministru! Doamne-ajuta!
Facem bagajele. Iulica imi respecta
hotararea. La revedere Palma…de-acum
insulele exotice scrie pe mine.
Azi, 14 iulie 2xxx.
Ora 8,30. Preiau functia. Biroul
meu e la ultimul etaj. Mult mai somptuos
decat cel de la Parlament. Si privelistea
este superba, panoramica. Vad parcul
Herastrau, lacul, ba chiar o parte din
terasa mea. E plina de clienti. De,
mijlocul verii. Ca sa vezi, pot sa-mi si
urmaresc afacerea de la birou…Exista insa
si-un minus: secretara. D-na Stela are
experienta, mi-a facut revista presei, mi-a
adus la cunostinta programul zilei, cafeaua
este tare, cum imi place mie, dar are un
dusman redutabil: varsta. Se vede ca conu’
Fanica intrase in andropauza. Am s-o iau pe
Gabi in locul ei. Ii dau o ocupatie, o tin
si sub supraveghere, impusc mai multi
iepuri dintr-un foc. Desi nu e deloc
obisnuita cu serviciul zilnic…
Ora 17. Sunt la Cotroceni. Frumos
al naibii! Depun juramantul de ministru.
Era sa ma-ncurc, desi am repetat cu Gabi de
zeci de ori: "Jur sa respect legile tarii
samd". Nu-i usor nici s-o spui, daramite s-
o faci. Presedintele e binedispus. Si
grabit. Trebuie s-ajunga la meci, pe
Giulesti. Nu stiam ca e pasionat de fotbal
si indraznesc sa-i zic asta. Glumeste:" Cum
nu? Nu stii ca eu centrez, eu dau cu
capul?"…Are umor, nu gluma…
Ora 19. Dau primul interviu in
calitate de ministru al Industriei si
Cercetarii. Promit solemn sa revigorez
industria si sa pun pe roate cercetarea. Al
naibii ziarist, ma-ntreaba ce strategie am.
Sunt multe masuri ce trebuiesc luate de
urgenta, dar se impune mai intai o evaluare
obiectiva…Ma descurc pan’ la urma. Continui
ziua cu o masa la restaurant. Homarul e
delicios, parca mai gustos ca niciodata.
Patronul ma lamureste: bucatarul l-a gatit
intr-un mod special, cu dedicatie. Ii
propun lui Gabi noul post. Accepta cu ochii
in lacrimi. Saracuta! Am facut-o fericita.
Inchei seara in modul cel mai placut cu
putinta…O fac din nou fericita pe Gabi.
Azi, 15 iulie 2xxx.
Dimineata, la prima ora. Sau aproape. Ma
suna iar mama. Raspund de data asta. M-a
vazut aseara la televizor si-a plans de
bucurie toata noaptea, ca ea a presimit de
cand eram mic c-o sa ajung ministru. Iar
vrea niste bani, ca nu stiu ce analize
medicale trebuie sa faca. Ii spun ca n-am,
ca imi merg prost afacerile…Plange intr-
una, de bucurie…Inchid. Ajung la minister.
Trebuie sa fac schimbari pe-aici. Lucrurile
nu mai pot continua asa. Sunt hotarat sa
tai in carne vie. O anunt pe d-na Stela sa-
si caute alt serviciu. Plange. Ma
implora: "va rog, dom’ ministru, cu ce-am
gresit? Sunt de 15 ani in minister. Am
rate, am copii la liceu, sotul e somer…"
Sunt intransigent. Continui remanierea.
Studiez organigrama, ma informez si decid
sa dau afara cativa directorasi
ineficienti. Asa se procedeaza: iti aduci
oamenii tai. Si-asa, am destule obligatii.
Unul spalacit, Tanase, de la Logistica,
face scandal monstru, ca ma da in judecata
si-mi cere despagubiri. Cat tupeu! E dat
afara cu forta…Oricum, chiar daca castiga
in instanta, nu platesc eu ca persoana, ci
ca ministru, din bani publici. Gabi radiaza
de fericire. Ce-mi place s-o vad astfel!
Sta pe terasa imensa, fumeaza, bea cafeaua
si priveste orasul de sus. Tine iar sa-mi
aminteasca de promisiunea facuta. Ii explic
ca e blocaj imobiliar, sa mai asteptam sa
scada preturile, dar deja a pus ochii pe un
apartament, chiar in Piata Victoriei, cu
trei camere…Fusese vorba de doua…
Ora 12,15. Am intarziat putin la
intalnirea cu Primul-ministru. Gabi asta!
Iar soferul conduce ca o cizma. Limuzina e
faina, dar se aude ca se vor achizitiona
altele mai luxoase. E si cazul, asta n-are
nici bar…Sefu’ e baiat finut, nu s-a
suparat. M-a chemat sa-mi dea cateva
sfaturi: sa am grija ce vorbesc cu presa,
sa-mi pun oameni de incredere in functiile-
cheie din minister si sa il contactez in
orice problema, fara sa ma jenez, ca el
este dispus sa tina seama de orice
propunere ce tinteste binele poporului. Bag
la cap si ma-ndrept spre Pipera, caci azi
aveam aranjata o partida de tenis cu
Ionescu, un partener de afaceri, patron la
o mare firma de constructii. Am fost in
mare forma: il bat pentru prima data…
Functia iti da puteri nebanuite…Asta mi-a
zis-o chiar Gabi, noaptea trecuta.
Azi, 16 iulie 2xxx.
Ora 10. Gabi a intarziat nepermis. Din a
doua zi. I-am atras delicat atentia, dar
tot s-a suparat. Si supararea i-a taiat tot
cheful de munca. Fac un tur al
ministerului, sa-mi cunosc angajatii. Toti
imi doresc succes, din inima. Observ cateva
exemplare feminine demne de luat in seama.
Mai ales consiliera de la Integrare
Europeana…Era sa zic Integrame, ca asta
facea cand am intrat in birou. S-a rosit
toata. Am avut un schimb de priviri si am
simtit nevoia sa-i spun ca am mare
incredere in capacitatea ei de munca. Gabi
intrece totusi masura. Mi-am facut singur
cafeaua…Trebuie sa-nteleaga ca acum are o
responsabilitate, e-n slujba tarii…Am pus
prea mult zahar.
Ora 14. Prima sedinta de guvern la
care particip. Sunt emotionat ca in prima
zi de scoala. Sefu’ tipa la ministrul
Justitiei, ca trebuie sa convinga ca lupta
anticoruptie e reala, sa prinda un corupt
de rang mare. Ministrul, saracul, se apara
ca de unde, dar promite…D-na Nela, de la
Munca, are o vorba mare: " Inainte de a fi
o tara de corupti, suntem un popor de
corupatori"…N-o baga nimeni in seama…Nea
Titi, de la Aparare, rezolva un rebus.
Conu’ Misu a atipit. In sfarsit, luam
decizii capitale pentru tara…A durat ceva
sedinta. Si Gabi ma suna in timpul ei, sa m-
anunte ca la 17 avem o vizionare!
Apartamentul ala nenorocit…
Ora 17. Iar ma cert cu Gabi. A
plecat suparata, cand i-am spus frans ca nu-
i iau apartamentul ala, ca e-n bloc cu
bulina. Ea ca nu, unde am vazut eu bulina,
aia era un desen cu grafitti. Are si
functia partile ei negative. Poftim, ajungi
sa-ti strici relatiile de familie…
Ora 19. Acasa e OK. Iulica a facut
iar curatenie generala, ajutata de femeia
de serviciu. Iar fi-miu incearca o
interventie: daca n-am un loc bine platit
in minister, ca mama prietenei lui e in
cautare de loc de munca. Dar ce crede
mucosul, ca eu am s-accept nepotisme?
Seara. Primesc nu mai putin de
patru telefoane de la rude. De unele nici
nu mai stiam nimic. Au aflat si tin sa ma
felicite. Peste cateva zile or sa ma sune
din nou, sa-mi ceara una, alta. S-o creada!
Nu ma compromit eu pentru chestii de doi
lei…Un gat de whisky ma linisteste. Adorm
greu, nu stiu de ce. Si visez si urat. Se
facea ca Gabi ma inseala. Ma trezesc lac de
apa. Mai torn 100 de brandy. Incertitudinea
asta ma ucide. E unu’ noaptea. Ma-mbrac in
graba. Gasesc o scuza, nu prea inspirata.
Dar Iulica ma crede intotdeauna. Si ma
conduce spre usa. Urc in Mercedes si
pornesc in tromba. Cand e sa-ti mearga rau
iti merge. Ma trage pe dreapta un pusti de
la Circulatie. Control de rutina. Vrea sa
suflu in fiola. Iata un test de incercare,
si pentru mine si pentru el. Il trecem
amandoi, caci ma recunoaste repede dupa ce-
i spun cine sunt. Intelege ca am o problema
stringenta la minister. Are potential
pustiul, trebuie promovat. Ajung la Gabi.
Deschide greu. E buimaca. Rastorn casa cu
susu-n jos. Visul nu are baze reale. Aprind
o tigara, dar Gabi nu ma lasa s-o savurez.
Incepe sa tipe. La mine! Ea, o fosta
balerina de doi lei…Incredibil! Sunt
ministru sau ce naiba sunt? O anunt ca a
fost in perioada de proba si ca n-a trecut-
o: nici pe cea de secretara, nici pe
cealalalta. Spumega. Eu, ciudat, sunt
foarte calm. Ma ameninta! Ii atrag atentia
sa-si vada lungul nasului, o pleznesc scurt
si ies. Incheiat capitolul "Gabi". Bravos
mie! Am economisit si banii de apartament.
Oricum, nu prea mai punea suflet in ce
facea. Eu nu am nevoie pe langa mine de
oameni lipsiti de pasiune in ceea ce fac…
Azi, 17 iulie 2xxx.
Ma simt excelent. Si soarele parca
imi surade: "ai procedat foarte bine". Gabi
ma suna disperata, dar nu-i raspund. Imi
trimite mesaje sa-si ceara scuze, c-a
gresit. Ii vine greu sa inteleaga ca nu mai
e de nasul meu…Hai, la treaba, Nicule! Tara
te-asteapta!
Si ca ziua sa continue perfect, am
parte de primul contact cu "baietii
destepti". Sunt trimisi de Grig, omul meu
de incredere, care incepe sa se acomodeze
ca director la Logistica. E vorba de doi
sirieni. Vorbesc perfect romaneste, caci au
facut medicina la Craiova si s-au insurat
cu romance, ramanand in tara sa faca
afaceri. Si inca in stil mare, din cate am
inteles. Imi propun sa initiez un proiect
de hotarare de guvern de concesionare a
unui teren de 3 ha, pe care e ridicata in
prezent fosta fabrica de mezeluri. Dau un
raspuns evaziv, ca voi studia si daca e in
interesul public…Ei inteleg, ca sunt baieti
destepti. O sa propun proiectul in prima
sedinta de guvern."
Aici jurnalul se termina brusc.
Ridic capul si privesc cateva clipe in gol.
Recunosc, golul cuprinde putin si din
pulpele armonioase si bronzate apartinand
tinerei mele vizitatoare, asezata comod pe
scaunul din fata biroului meu. Abordez, in
sfarsit, problema:
- Domnisoara…
- Gabriela. Gabriela Dulamea. Dar
spuneti-mi Gabi…
- Domnisoara Gabi...Ce sa zic…Ce
garantii am eu ca acest jurnal aparatine,
intr-adevar, cui spuneti dumneavoastra…
Spusele mele o surprind. Se astepta la o cu
totul alta reactie. Se ridica, jignita
parca, preia cu eleganta caietul dictando
de pe birou si il strecoara in gentuta
argintie, evident de firma. Replica vine in
continuarea gesturilor:
- Am inteles. Nicio problema. Mai
sunt ziare destule. Nu stiam ca ati trecut
de partea cealalalta…
Din pacate, nu stia altele, mult mai
importante. De dimineata proaspatul
ministru al Industriei si Cercetarii fusese
arestat, acuzatia constand in luare de
mita, una frumusica, primita de la doi
afaceristi sirieni. Fapta era probata, caci
cei doi inregistrasera audio intalnirea. O
pun la curent pe d-ra Gabi, informatia
avand darul s-o bulverseze:
- Nu se poate! Pai si-atunci prespun
ca jurnalul…Incredibil! Nemernicul! Si-mi
sacrificasem totul pentru el…aveam o
cariera fulminanta…Sunt distrusa.
Si totusi viitorul ei nu a fost intrutotul
compromis. Peste cateva luni aveam s-o
depistez in staff-ul unui parlamentar cu
greutate. O astept sa creasca in
continuare, fiindca are potential. De ce nu
chiar in Parlament? Desi nu are decat doua
Camere...
In schimb, autorul jurnalului a primit un
an de inchisoare cu suspendare, pedeapsa pe
care-o executa spasit in cea mai mare parte
in insule exotice, departe de lumea
politica dezlantuita de la noi. De altfel,
in cercurile de analisti politici este
considerat un erou national. Datorita lui
am intrat in UE. Este dovada vie ca lupta
anticoruptie se duce in Romania. Este
marele corupt prins si judecat. Un exemplar
rar si, ca atare, se spune ca si protejat.
Cat despre celebrul jurnal… l-am inapoiat
apartinatorului. Asa se cuvine, sa
inapoiezi ce nu-i al tau. Si trebuie, doar,
sa-l continue…Viata lui politica nu poate
fi incheiata. Ar fi pacat…
