Demonic se întunecã seara
peste clipitul frunzei
ce-atârnã în platani.
Copacii fug ducând cu ei
o nepãsare oarbã.
Spirale, efemeride şi puf de pãpãdie
se rãscolesc, mixate,
în laptele cel negru al serii.
Lumini necoapte
dorm alene, iar arar,
savurându-şi spleen-ul,
se-neacã zgomotos
şi scuipã sticlã.
Sacâz din miez de flamã,
colónie împrãştiatã ieftin
se-ntind peste trãznite cabluri
ciupind de nãri.
Spaghete rãsfirate încolãcesc platanii,
sugându-le fãina…
În flamurã vâltoarea
se-nchide în pumnul acru
al viţelor de vie,
iar apoi,
gustând din sarea nopţii,
se-ncolãceşte-n spaimã.
La geamuri trosnesc gheare,
de tãcere se ascunde timpul
zgâriat sub bãrbia trasã…
Toţi sting lumina
din calea lor.
