Nu sunt de aici
aproape-s de niciunde
singurãtatea mi-e
un fel de casã
pe care o port
ca melcul in spinare
când setea
îmi devine curioasã
şi printre voi
pustiul
mã scoate la plimbare...
Arareori
rãsare câte-un zâmbet
e încruntatã lumea
şi-i grãbitã
într-o libertate
strâmtã, priponitã
şi-mi este greu
uşorul de risipã
într-un sublim miros
de dinamitã...
Altfel
e coloratã viaţa
ca idee
dureri şi doruri
se prefac în scrum
în veşnicia
devenitã atee
inexplicabil
sunt cu voi pe-un drum...
