În clipa asta
sã înceapã primãvara
seninul
cãtre muguri
sã se adune...
sã-mi pun în cui
amarã - disperarea
si-n mâini
sã-mi cânte
singurã chitara...
În clipa asta
câtã e - de viaţã
pariu cu Dumnezeu
cu mine fac
pe-o inimã fierbinte
ca de ghiaţã
cã de iubire
n-am sã mã dezbrac...
Dar orişicum,
sã vinã primãvara
sã-mi fie verde
marginea de drum
sã-mi înfloreascã dorul
şi tristeţea
sã plece de la mine
ca un fum...
Sã vinã ani
sã plece...
Cui îi pasã?
nu dau doi bani
pe oglinda ticãloasã...
În mine
încolţeşte primãvara
şi-n mâini
îmi cîntã singurã
chitara...
Poezie dedicatã cândva "Colindãtoriilor
Iubirii" asa cum ii numesc eu pe toţi
membrii cenaclului Flacãra (Totuşi Iubirea),
azi, rededic aceastã poezie Tatianei Stepa
şi lui Andrei Pãunescu... şi supãrã-se lumea
iar pe mine, dar la inimã nu port cãtuşe...
I se potrivesc aceste versuri Tatianei, fata
cu voce de aur... şi azi mai e si Sf.
Andrei... sunt prietenii mei de suflet,
ascultându-i cântând acum câţiva ani am
scris versurile astea... şi li se cuvin...
