Autor:	Anador ( anador ) - [ POEZIE ]
Titlu:	spovedanie

Doamne unde sa caut alinarea atunci cand cuvintele mint masonii isi ucid pruncii eu vad si tac in spaime cumplite am cazut fara voie in legi pamantesti desi eu simt ca altul e drumul iubesc si tac si plang in gand o nemurire noua

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	versuri frumoase, profunde, te recunosc in ele, de fapt iti recunosc amprenta...felicitari!	ruddy
2.	dar tot zi-l poate unul singur va intelege adevaratul sens poate chiar cel ce-l rosteste il va intelege atunci	Amena
3.	tu roaga-te raspunsul va veni drumul ce ti-e dat trebuie urmat "iubeste, taci si plangi" si cand ai auzit cuvantul Lui zi-l si altora doar daca vor putea sa-l inteleaga	Amena
4.	cuvintele au un singur trup şi o mie de feţe... pot fi unice dar şi infinite chiar aşa? cum e mai bine sã fie?	cotangenta
5.	Tudor, tu nu poti fi decat o inima. Nu te vad altfel; mercic pentru cuvinte, pe care nu stiu inca daca le descifrez. poate o data, cuvantul va insemna la fel pentru toti dar de cele mai multe ori cred ca nu...............	anador
6.	cuvintele sunt vinovate doar ele pot aduce atât minciuna cât şi întrebarea ele pot mângâia şi pot ucide de trãdare se fac tot ele vinovate chiar şi când în faţa Domnului aduci spovedanie şi rugãciune tot ele sunt de vinã...şi când iubeşti tot ele sunt şoapte;şi când taci o faci în cuvinte nerostite...în gând oprite şi lacrimile sunt cuvinte ce învaţã sã curgã... Doamne, pânã şi poezia e vinovatã de cuvinte Doamne, ce sunt eu? cuvânt ?	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]