"De-aicea, de pe patul de spital
Pe care mã gãsesc de vreme lungã,
Consider cã e-un gest profund moral
Cuv�ntul meu la voi sã mai ajungã.
Mã monitorizeazã paznici minimi
Din maxima profesorului grijã,
�n jurul obositei mele inimi
Sã nu mã mai ajungã nicio schijã.
Aud o ambulanţã revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateazã cicatricea.
Purtaţi-vã de grijã, fraţii mei
Pãziţi-vã şi inima, şi g�ndul,
De nu doriţi sã vinã anii grei
Spitalul de Urgenţã implor�ndu-l.
Eu vã salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunosc�nd cã patul de spital
Nu-i o alarmã, ci o garanţie.
Vã vãd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu �nsumi sunt mai omenos �n toate,
Dã-mi, Doamne, viaţã, �ncã nişte ani
Şi ţãrii mele minima dreptate!",
dumnezeu sa-l ierte! l-am iubit mult pe maestru si i-am savurat fiecare vers inca de la cenaclul flacara.poate s-a dus intr-o lume mult mai frumoasa si mai curata.
