Uneori, timpul si sentimentele isi pierd
semnificatia. Ai vrea sa opresti timpul sau
sa-l faci sa treaca mai repede netezind
sentimentele care te napadesc fara inteles
si fara un sens definit in real.
Uneori vuietul mintii este atat de dureroos
incat acopera ratiunea si sensul drumului
care trebuie sa inceapa inevitabil.
Atunci ai vrea ca totul sa treaca luand
durererea si neintelesul, ai da pana si
ultimele clipe traite impreuna pentru a
scapa de senzatia dureroasa a lacrimilor
care cad zgomotos si greu de parca nu ar
veni din ochi si nici din suflet ci parca
s-ar rostogoli de undeva din cer miscand
prin ele intreg universul care se clatina
tumultos nestiind sa descrie evenimentul
denumit atat de simplu despartire.
Doamne, cate minununi ai lasat pe pamant tot
atatea reguli dureroase si crude ai scris.
Doamne, cate comori ireal de frumoase ne-ai
dat, tot atat de nestiutori ne-ai lasat in
fata propriei fiinte.
Ne-ai dat drumul in spatiu si ne-ai luat
drumul spre noi insine.
Ne-ai dat natura care ne-nvaluie si ne-ai
luat puterea de a o folosi, ne-ai dat...
ne-ai luat...
Ne-ai dat viata si zbor si nu ne-ai lasat sa
patrundem sensul trecerii timpului, dar
poate...ne inveti intr-o zi, nu?
Altfel ar fi creatia ta inutila risipa de
minuni si stiu ca totusi totul are un rost.
Iarta-ma Doamne, uneori drumul spre Rai trece prin Iad?
24.09.10
3:43PM
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Intrebari ce cauta sa aduca limpezime...dar nu fac decit sa nasca noi intebari...doar cine trece prin iadul de pe pamint ajunge sigur in rai!
