La cele aratate mai sus ar fi de
adaugat ca eu, ca si voi, ma vad fara vina,
fara pata. M-au impins in lupta aceleasi
scopuri efemere: familia, dorinta de mai bine
sau poate de... mai mult, tentatia si
infumurarea de domnie.
Numai ca eu, la un moment dat, am
simtit ca trebuie sa simt, ca merita sa
simt, am vrut sa simt asa cum sunt eu,
dar... in aceasi clipa am cazut.
Ati trecut peste mine puhoi,
m-ati calcat in picioare mi-ati aruncat
priviri evaluatoare, mi-ati stabilit un pret
acela ca "nu merit" si ati trecut mai
departe in goana voastra catre "nu stiu ce".
Orbi! Seci!
Poate daca as fi cazut in fata unei
herghelii, caii ar fi avut bunul simt sa ma
ocoleasca. Rostul lor firesc ar fi fost
mersul inainte si nu placerea de a lovi fara
motiv. Instinctiv ar fi ocolit un suflet
cazut la pamant.
M-as fi ridicat mai usor dar ma
voi ridica oricum si voi fi mai puternica de
o mie de ori.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc Smaranda, pentru trecerea ta la inceputurile mele!
