Pe fata mea se instalase un zabet aproape
firesc care nu vroia deloc sa cedeze.
Era insistent si ma prindea bine.
Ochii si inima radeau odata cu gura care era
trandafiriu de fericita.
Brusc nu-mi mai pasa de nimic si ascultam
cuminte indemnurile lui, desi nu-mi statea
in fire supunerea oarba. Nu ma deranja nimic
din ce spunea si zambeam continuu de parca...
Se intampla ceva cu totul neobisnuit.
Ce sa fi fost oare ?
Nu luasem ierburi, nu-mi injectasem nimic
in vena, nu eram nici macar in stare de
ebrietate.
Sa fi regasit oare in adincul fiintei mele
acea persoana miniunat de vesela pe care o
credeam ratacita prin economia de piata
ucisa de o prea lunga tranzitie? Ar fi ceva!
Deodata el a disparut chemat de griji
pasnice sau de o alta femeie.
Nici macar acest lucru nu m-a suparat,
zambeam sagalnic.
Zambesc mai departe si vreau sa adorm, eu cu
zambetul meu si... maine vreau sa ma trezesc
la fel!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
daca ne gandim ca zambetul e un execitiu de intretinere a spiritului ,zambeste mereu dar...natural
