Pasii mei obositi strivesc frunzele ucise de
o toamna nefiresc de fierbinte.
Ma invart fara rost desi caut ceva cu
disperare. Caut. Miroase a toamna. Imi
amintesc despre mine ca-mi placea anotimpul
asta inmiresmat.Oare ce mi-ati facut?
Am pierdut , am pierdut, am renuntat, am
uitat sa doresc. Totul e tulbure nesigur si
trist. Nu gasesc culoarea ce defineste
atmosfera asta apasatoare irespirabila care
impiedica pana si miscarea mintii. Ma simt
inchisa intr-o statuie de plumb. Nu simt
caldura blanda a toamnei in care sunt
nascuta. Nu-mi simt familia, prietenii, nu
simt nici oamenii in jur, pentru ca nu am timp.
Totul e doar ingrijorare si amenintare, cu
gripa, cu somajul, cu moartea, cu foamea.
Ce mi-ati facut ?
A-ti promis ca daca voi munci corect voi fi
rasplatita cinstit!
Si... eu am crezut .... Am pierdut , am
cedat, am pierdut, pana cand am crezut ca nu
mai am ce pierde.
Atunci eu m-am pierdut pe mine!
Exist dar nu sunt eu.
M-ati talharit de viata mea.
Si ce pacat aveam doar una!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Esti urias si vezi enorm,draga Anador...odata,demulttt am scris ca iubirea e cea mai mare minciuna cu cele mai scurte picioare...si tot mai iubesc!
