timpul sta in loc monoton
nu ploua nu ninge nu doare
ametitor inalt visul domina
muntele raul si piatra
omul singur canta
viforul tacerii in doi
cu maci rosii
din vremuri mai bune
amintirea devine statuie de lut
topita sub lacrimi de dor
susurul apei trezeste fiorul
pe aripi de pasari de prada
jertfita inutil minunea
asteapta trezirea la mister
ca pe o binecuvantatare
invat povesti nescrise repetate
ca valul spart de tarmul gandului
fara pretentii
privesc
ascult
accept
