Mi-e spiritul intindere de ape,
gandurile,
nastere de cuvinte,
invalmasite, amestecate,
strigate in disperare, desfacere de coapse,
oase sticlind, trosnind-
razele lunii,
ca niste fiole subtiri,
le lumineaza in penumbre cenusii,
albind.
Ganduri lehuze, dureri fara ecou,
schiopatare de sentimente confuze,
imi sunt mie insumi erou,
impuscat in frunte, ratacit,
sarutat de moarte pe buze.
E frig ca la-nceputuri,
e faramitare de sticla opaca, de sparte
pahare,
fosnet de ganduri inghetate
si nebaute vinuri grele
si ore barbare.
|
