Ma trezeste o adiere racoroasa,
o nebunie de toamna inghetandu-mi privirea
la miezul noptii,
vantul alergand prin cotloanele mintii,
spulberand in goana lui jucausa frunze in
forma de litere -
litere mici, litere vii, cu nervuri uscate,
filiforme -
adunandu-le in gramezi intamplatoare -
cine sa stea sa le descurce ? -
nu am rabdare, le privesc neputincios,
le iau in maini, mi se preling printre
degete,
precum nisipul uscat al plajei, vara;
le arunc in aer, suflu in ele,
ca in puful papadiei;
stiu ca n-am sa le ghicesc niciodata
adevaratul inteles...
