Nu realiza cat timp trecuse de cand
statea cu privirea atintita pe fereastra la
negurile campurilor sau la strafulgerarile
luminilor care treceau in viteza, ca niste
pareri, pe luciul geamului. Trenul oprise de
cateva ori in statii cu halte necunoscute pe
care nu le mai vazuse niciodata, unele
pustii, altele in care urcau sau coborau
oameni cu chipuri fantomatice in lumina
neoanelor, ca niste aparitii stranii in
noaptea care parca nu se mai sfarsea.
Auzi, intr-un tarziu, cheia rasucindu-se
in broasca. Se trase speriat intr-un colt,
gandind ca pana aici i-a fost. Spre
surprinderea lui, in cadrul usii aparu un
barbat matahalos, cu burta revarsata peste
cureaua pantalonilor, imbracat cu aceeasi
uniforma bleumarin si purtand pe cap sapca
cu dunga rosie si cozoroc din plastic negru
lucios ca a celuilalt. Si-o lasase un pic pe
spate si isi dezvelise parul negru si
transpirat care i se lipise in suvite pe
frunte. Respira greu, ca in urma unui efort
intens, iar tamplele si ceafa ii erau de
asemeni asudate, in ciuda frigului care
patrundea de afara, din noaptea sticloasa de
toamna.
Rasuci intrerupatorul si cuseta fu
inundata de aceeasi lumina galbuie de bec
lesinat. Nu paru deloc mirat de prezenta
pustiului timid si cu figura speriata care
il privea ca pe un monstru venit sa-l
devoreze. Parea ca ar fi fost in stare de
orice ca sa scape si sa se faca nevazut. "Ce
faci baiete?" il intreba latindu-si falcile
intr-un zambet ingaduitor in timp ce isi
agata port-hartul din piele groasa maronie
si sapca intr-un carlig de pe peretele
cusetei. Se aseza greoi, pe canapeaua care
parca se lasa intr-o parte sub apasarea
greutatii scartaind din toate incheieturile.
Rasufla usurat bucurandu-se de odihna cu
voluptatea simpla a unui taran venit de la
sapa. Apoi spuse ca pentru sine, facand
abstractie de prezenta baiatului:"Greu, tare
greu, fir-ar sa fie! Ma omoara tura asta de
noapte!..."
Ii vorbea simplu, ca unui coleg de tura,
fara sa se sinchiseasca de faptul ca avea in
fata doar un baietel necunoscut pe care-l
gasise incuiat in cuseta de serviciu."Cum te
cheama?" zise barbatul intr-o doara, ca si
cum ar fi pus intrebarea doar ca sa spuna
ceva si nu pentru ca ar fi fost neaparat
interesat de numele pustiului. Baiatul ii
arunca o privire candida, deschizandu-si
larg ochii albastri. Neincrezator nu
raspunse, dar continua sa-l studieze pe
barbatul din fata lui care, spre deosebire
de celalalt, il trata cu o neasteptata
blandete. "Esti mut?" relua barbatul mirat
ca baiatul nu dadea semne ca ar fi auzit
intrebarea precedenta. Pustiul facu semn din
cap ca nu. "Atunci de ce nu
vorbesti?" "Pentru ca nu va cunosc,
domnule!"... zise baiatul indraznet.Barbatul
mormai ceva reflectand ca da, era un
argument cat se poate de serios, sa nu
raspunzi intrebarilor cuiva daca nu-l stii
mai indeaproape, mai cu seama ca in cazul de
fata era vorba de un biet copil care
calatorea singur, cu trenul,
noaptea. "Asadar parintii tai te-au invatat
sa nu vorbesti cu necunoscutii, nu-i
asa?..."Da, domnule!" raspunse baiatul
prompt. "Si unde sunt ei acum?" "Cine?" facu
baiatul nedumerit, fara sa sesizeze ca era
de fapt o intrebare capcana. "Parintii tai,
cine altcineva ?!"
Baiatul ramasese din nou mut si cu
privirea fixa. "Sa inteleg ca nu vrei sa
vorbim despre asta!... Buun! Atunci cred ca
ar trebui sa punem problema altfel!." Vazand
ca tresare ca sub iminenta unei amenintari,
barbatul relua zambitor: "Stai linistit,
totul o sa ramana intre noi, iti promit! Nu
voiam decat sa ne cunoastem, sa ne
imprietenim si noi un pic, ca sa putem
discuta, de una, de alta, asa, ca-n tren!...
Ce parere ai?" "Daca va spun cum ma cheama,
n-o sa ma dati pe mana politiei, domnule?"
zise baiatul naiv. "As putea sa o fac
oricum, fie ca-mi spui, fie ca nu-mi spui
cum te cheama, dar cred ca nu se va
intampla asa ceva! Si stii de ce?" "De ce?"
Barbatul se apropie cu o figura conspirativa
si relua in soapta, ca si cum s-ar fi ferit
de cineva. "Va trebui sa-ti spun un secret,
dar cu conditia ca-mi vei promite ca totul o
sa ramana intre noi." Baiatul incunviinta
din cap. "Ei bine, incepu barbatul mimand o
atitudine cat se poate de serioasa, afla ca
nu-i pot suferi pe politisti! Ce zici de
asta?" Baiatul parea ca reflecteaza, mereu
neincrezator. "Nu va bateti joc de mine,
domnule?" Barbatul isi facu repede o cruce
cu mana dreapta in dreptul inimii, cu
degetele groase ca niste carnaciori
impreunate cu piosenie. "Pe onoarea mea ca
nu-mi bat joc de tine!"
Baiatul isi indrepta pozitia, isi aranja
parul rebel cu frumoasele bucle blonde, apoi
lua o atitudine serioasa, oficiala, ca in
fata careului in prima zi de scoala. Parea
ca indoiala i se mai risipise si ca in
sfarsit se hotarase sa-si dea drumul la
gura. "Pe mine ma cheama Fabian, domnule, si
am zece ani!"
Barbatul se maimutari luand la randul
lui o pozitie serioasa, de soldat scos la
raport. "Iar eu ma numensc Toma! Foarte
incantat de cunostinta!"
Isi stransera mainile pentru a da o
oarecare greutate evenimentului, barbatul
intinzandu-i mana lui ca o lopata copilului,
luandu-i-o pe a acestuia cu delicatete si
cuturandu-i-o usor. Fabian schita o umbra de
suras. Facea inca eforturi, chiar si dupa
aceasta dovada de incredere, sa para mai
destins, mai degajat. "Asadar, Fabiane, acum
ca ne cunoastem, ce-ai spune daca inainte de
toate am manca ceva ? Ti-e foame?"
Baiatul paru ca se desumfla ca un balon.
"Imi este foame, dar nu am nimic de
mancare!" "Nu-i nimic, facu Toma jovial, mi-
a mai ramas mie cate ceva... Ne descurcam
acum cu ce avem iar data viitoare cand ne
vom mai intalni o sa faci tu cinste cu micul
dejun, in regula?" "Da?" exclama baiatul
fara sa clipeasca.
Toma scoase din port-hart un pachet cu
salam taiat frumos in felii subtiri si rosii
punctate de mici pete albicioase de grasime,
si o franzela proaspata cu coaja galbuie
crocanta. Mirosul de mezel il facu pe baiat
sa inghita in sec, caci nu mai mancase nimic
din dimineata zilei trecute, cand se
hotarase sa fuga de-acasa. Toma taie frazela
cu un briceag cu plasele brune ce imita
scoarta copacului. Facu sendvisuri si il
indemna pe baiat sa manance. Cu stomacul
chinuit de foame Fabian se abtinu totusi sa
nu infulece, cu toate ca ar fi inghitit
totul pe nerasuflate. Ispravi fara sa-si dea
seama ca Toma nu se atinsese de mancare si
multumi pentru masa. Barbatul stranse
resturile, le arunca intr-un cos apoi lua
port-hartul din carlig, si-l atarna pe
umarul stang potrivindu-i cureaua in asa fel
incat sa nu stea rasucita si isi indesa
sapca in cap tragand de cozorocul
negru. "Trebuie sa mai fac o tura!" ii
explica el baiatului care il fixa cu
privirea ingrijorata. "Te mai intorci, nea
Tomita?" "Ce intrebare mai e si asta?! facu
mirat Toma. Sigur ca ma intorc!" Fabian
sovaia. I-ar fi spus si nu i-ar fi spus
cauza framantarilor lui. "Ce te
nelinisteste, baiete ?" Apoi vazand ca
baiatul ezita in continuare "Hai, spune-mi
ce este, ce te framanta ?" "Daca se intoarce
colegul dumitale, ce ma fac?" Toma rase cu
falcile mari, bine dispus."A spus ca o sa ma
coboare din tren!" adauga Fabian. "Asa a
zis?" "Da, asa a zis!" "He he, facu Toma, eu
zic ca ar trebui sa stai linistit..." "CUm
asa?!" spuse baiatul nedumerit."Uite-asa
bine! Pana una alta, a coborat el... Voia sa
prinda o legatura pe alta relatie..." "Cum,
sari ca ars Fabian, si nu ti-a pomenit nimic
despre mine ?! A coborat asa, fara sa-i pese
ca m-a lasat inchis in cuseta asta ?! Daca
nu veneai dumneata, ce se intampla cu
mine ?!" zise Fabian speriat de perspectiva
unei presupuse si indelungate recluziuni in
cazul in care Toma n-ar fi intervenit. "Fii
pe pace baiete, ca mi-a spus despre tine. I-
am promis ca o sa te cobor eu la prima
statie!..." Dupa cateva momente in care
parea ca se gandeste la ceva Toma
relua: "Dar vrei sa stii ceva?" "Ce sa stiu,
nea Tomita?" "Mi-a facut o deosebita
placere sa-l mint" Barbatul izbucni intr-um
ras energic, miscandu-si ritmic faldurile
burtii. Asa ca nu mai ai pentru ce sa-ti
faci griji!" Isi privi ceasul mecanic cu
cadran rotund pe care-l avea prins de
incheietura mainii stangi cu o curea de
piele cafenie. "Am sters-o, baiete, ca nu
mai e mult si intram in Gara de Nord si mai
am o gramada de treaba de facut. Stai aici
cuminte, ca vin inapoi repede!"
