M-am trezit, am privit pe fereastra,
orizontul era insangerat, cineva
infipsese un pumnal in discul solar,
sangele siroia pe asfalt, pe copaci, pe
cladiri,
am iesit, am alergat innebunit,
opriti, am strigat,
opriti hemoragia solara,
in curand se va scurge si ultima picatura de
lumina;
aveam sange pe talpile goale,
iarba gradinilor se inrosise de raze
prelinse,
am cazut in genunchi, m-am rugat,
Doamne, daca existi, fa ceva,
opreste toata nebunia asta!
Mi-am privit mainile,
erau patate cu lumina,
m-am sters pe piept, am inrosit camasa,
am prins din nou a alerga, a zbura,
apoi, obosit, am cazut la pamant,
ochii mi s-au inchis, am stiut, am vazut,
ca se-nnoptase.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sugestia nu este rea, am sa incerc sa tin cont de ea. Multumesc pentru comentariu, astept si altele.
Interesanta ideea de stingere a fiintei, dar mi-ar fi placut sa spui: "aveam lumina pe talpile goale". Imi amintesc ca si eu mergeam intr-o poezie cu soarele pe talpi.
