Dimineata m-am trezit cu ochii spre
fereastra,
ca doua lipitori avide de lumina.
La capatai aveam versurile lui Nichita,
oprite undeva intre elegii.
Cerul imi trimitea prin geamul patat
cenusii mesaje de ceata.
Orasul se trezea la viata,
ca un birou in care functionarii
fosnesc dosare inutile.
Astazi, mi-am spus,
privind pendula monotona,
am de continuat
importantul drum catre moarte.
